Curs de pictura pe portelan la atelierul Wagner

30 May 2013

Casa WagnerZilele trecute am intrat in “febra” Romanian Design Week si am zis sa incerc ceva ce nu am incercat niciodata: pictura pe portelan. Evident, sigura mea experienta cu obiectele din portelan s-a limitat la partea culinara, o farfurie goala asezata in fata mea fiind ceva extrem de dezamagitor.
Am profitat de faptul ca Wagnerarte organiza un curs de pictura si mi-am zis: “Why not!”

Un curs de arta? Poate. Personal as plasa o astfel de experienta in zona relaxarii creative, impreuna cu teatrul.
Showroom-ul este de asemenea un loc pe care merita sa-l vizitezi macar pentru 15 minute. Atentia la detalii, modul in care sunt folosite culorile pe obiectele din portelan si asamblarea elementelor in spatiul de expunere sunt lucruri pe care nu le vezi in fiecare zi impreuna, atat de bine armonizate.

Poate ca suna putin prea elogios, insa intr-o piata dominata de competitia pretului mic si a ideilor aduse de afara, pare greu de crezut ca cineva s-a gandit sa creeze local, sa vanda local (deloc ieftin) si cine stie, poate ca in curand va vinde global. Irina si Ana Wagner sunt detinatoarele afacerii si puteti afla mai multe cu o cautare pe Google.

In fine! Am plecat de la cursul de pictura si am ajuns la modelul de afacere. Aici sunt restul pozelor de la curs.

The Big 40!

30 April 2013

BeerO varsta la care unii se gandesc cum au trecut anii, altii fac suma realizarilor (casa, doua masini, cont in banca etc), altii isi scriu propriile ratiuni, pe principiul ca odata cu varsta devii mai intelept.

Tot ce pot spune este ca ma simt plin de viata (nu m-am simtit demult atat de bine) si de aproape 2 ani am lasat in urma acel, “da, dar”. Cam tarziu!
Ce este “da, dar”? Ah! Stai jos, pune-ti o bere si asculta-ma! Cum? Eu de ce nu beau? Pai sa spunem ca am reusit sa scap pana la urma de un obicei, deloc sanatos, cu care imi incheiam ziua… cam ultimii 12-13 ani.
Revin! Scopul nostru in viata este sa fim fericiti, insa intotdeauna exista un “da, dar”. Da, as fi fericit, dar ma bate la cap sefu’. Da, as fi fericit, dar nu reusesc sa ma fac placut de toata lumea. Da, as fi fericit, dar asta mic a luat nota mica la engleza si nici cu pianul nu prea se descurca.
In realitate, exceptand adevaratele probleme, fabricam pe banda o gramada de motive pentru a fi nefericiti iar ceilalti ne percep exact asa cum suntem: tristi, incrancenati, de evitat. Drop it! Aplica regula in sens invers pentru micile griji care devin mari probleme. O bucata din sandwich-ul tau il va bucura pe maidanezul din fata firmei, o cafea impartita cu o colega, o floare plantata in ghiveciul din balcon, o carte de colorat daruita unui copil, o bataie pe umarul unui coleg care s-a descurcat foarte bine cu un task dificil, o fotografie reusita, toate aceste exemple sunt mici momente care fac suma fericirii.
Investeste in tine, in corp si in minte! E cea mai buna investitie pe care o poti face iar acesta este cel mai bun sfat pe care ti-l pot da. Lucrurile nu se intampla repede, deci nu-ti pierde speranta! Continua sa faci asta in fiecare zi, cu moderatie si fara excese. Nimic nu se intampla cu viteza cu care dorim sa se intample.

Ai terminat berea? OK! Nu-ti mai dau alta pentru ca tin la sanatatea ta. Sanatate! Ma bucur ca ai trecut pe aici!

 

 

Strategia abordarii aparatului de sucuri si sandwich-uri

4 April 2013

In fine, vending machine… asa, ca sa sune mai englezesc. Poate vei crede ca am innebunit.
Cum sa scriu despre asa ceva?! Ei bine, nu-i o gluma! Ma gandesc foarte serios daca nu cumva ar trebui chiar sa lansez un ghid in sistem wiki, in care fiecare sa contribuie cu propria experienta acumulata din confruntarea cu acest gen de aparate.
Par simple, dar nu sunt. Daca nu te descurci vreodata cu un program sau cu instalarea vreunui plugin, dai cautare pe Google si gasesti mii de solutii, pentru aceste aparate, nu!
Experienta mea cu aparatul de sucuri este bazata pe multe experiente de cumparare nasoale: bani lasati in aparat (pentru ca nu mai aveam cum sa-i recuperez) sau cumparaturi de compromis.

Deci, sa trecem la treaba!

1. Nu introduce niciodata o bancnota de 10 RON daca intentionezi sa cumperi ceva de 3 RON. Probabilitatea de a nu primi restul de 7 RON este de 98%.

2. Daca intentionezi sa cumperi cu bancnote de 1 RON si cu fise de 50 de bani, trebuie sa introduci intai bancnotele cele mai uzate, fisele si abia la urma bancnotele noi. Altfel risti sa faci banii cadou urmatorului venit, in cazul in care nu ai altii de back-up.

3. Daca alegi un suc si o punga de covrigei, ordinea trebuie sa fie exact aceasta, pentru a evita ca sticla grea sa cada peste covrigei.

Si nu in ultimul rand, nu uita ca aparatului de sucuri este cel mai incapatanat vanzator. Nu va reactiona pozitiv nici daca-l iei la suturi.

Nota bene. Daca esti expert in abordarea unui anumit tip de aparat, trimite-mi propunerea ta si o voi publica sau daca ai deja un blog, o poti scrie chiar pe blogul tau. Important este sa vina din experienta personala si cu recomandari utile.

Vocea ratiunii cu glas de clopot

28 March 2013

Oameni, situatii, experiente frumoase sau experiente urate adunate in ani si ani vor contribui din plin la formarea convingerilor personale despre viata, despre cariera, despre propria conduita, despre ce iubesti sau despre ce urasti cel mai mult. Mai jos sunt cateva rationamente personale, care au inceput sa devina convingeri dupa ce naivitatea tipica unei minti tinere a inceput sa se erodeze. Ele iti vin in minte si te trezesc ca un sunet de clopot atunci cand te lovesti de o situatie pe care ai mai trait-o si prevezi parca ce ar trebui sa urmeze. Te activezi imediat si devii ofensiv. Convingerile vin in mare parte din experienta profesionala, pe unele este posibil sa le fi vazut scrise candva de altcineva si sa le fi adoptat dupa ce le-am verificat in viata reala.

1. Atunci cand te implici intr-un proiect pentru un om de afaceri bogat, mana lui va ajunge pana la buzunar, dar nu va scoate nimic de acolo. E doar gestul care l-a facut sa devina un om bogat.

2. Nu promite niciodata nimic cuiva care are obiceiul sa ceara promisiuni. Vei face eforturi mari sa iti respecti cuvantul, iar pentru el va fi ceva firesc. Continue Reading »

Cele 3 semne ale celor mai lamentabile incercari de frauda cu cardul

13 March 2013

Am scris acest articol pentru cei aflati la inceput de drum in ecommerce, cei mai putin obisnuiti cu comportamentul clientilor pe internet. Se pare ca magazinele online cele mai “vanate” par a fi cele mai mici. De aceea, nu doresc sa vin cu explicatii savante (personal, consider ca imi pierd timpul citindu-le), pentru ca nu pot face asta cu un subiect ce necesita o abordare atat de frusta. Cele mai multe afaceri incep cu bune intentii si cu o abordare transparenta din partea proprietarului, prin care totul este expus cinstit, cateodata naiv.

1. Primul semn, din care reiese ca userul n-are nici cea mai vaga idee despre cati bani sunt pe cardul pe care il foloseste. El va alege un produs (de obicei foarte scump), pe care va incearca sa-l achite cu cardul, sperand ca totul va reusi “one shot”. In cazul in care tranzactia nu va reusi, va incerca inca o comanda pentru un produs mai ieftin si tot asa, pana ce valoarea comenzii se potriveste cu suma disponibila pe card sau cu suma Continue Reading »

Men, we can!

1 March 2013

Cand vii dinspre Bragadiru, pe centura, te intampina vreo doua duzini de negustori ambulanti si nu doar atat.

Cat stai la coada, trec pe langa tine tot felul de tipi cu: incarcatoare de telefon, dummy-uri pentru centuri, adidasi, maimute de parbriz, carti de rugaciune, placute de inmatriculare cu nume de pus in parbriz, covrigi, banda adeziva, truse de scule si, catre finalul cozii, babe care se inchina cu mana intinsa. Probabil ca vanzatorii au anticipat primii ca genul acesta de cadouri pot inlocui cu succes clasicele zambile si martisoare.

Cum suna? “Draga mea, o maimuta de plus agatata pe luneta masinii tale si o placuta cu “spaima bordurilor” sunt exact ce iti trebuie pentru a-ti creste stima de sine”. Evident, este o gluma. Mult mai jalnice sunt reclamele care au inundat calupurile publicitare cu mesaje de genul: “Este 1 Martie…”, “Tu ce cadou ii iei de 1 Martie?”, “Promotie de 1 Martie” sau “Cele mai tari cadouri de 1 Martie”. Come on!

Domnilor! E luna lor, a primaverilor din viata noastra. Fiti creativi si puneti ceva interesant pentru ele langa punga cu sticle de bere pentru acasa.

Scoala vietii

27 February 2013

Iti marturisec ca am vazut multe porcarii trecute in CV-uri, insa asta m-a lasat cu gura cascata, la propriu. Cum sa treci in CV, la studii, “Scoala vietii”?! M-am gandit de doua ori daca merita sa vorbesc despre asta sau nu.

CV-ul este fisa ta profesionala si personala, in care te prezinti in mod sintetic catre un potential angajator si reprezinta prima ta sansa de a obtine un interviu. Angajatorii au obiceiul sa-i cheme la interviu pe candidatii care se potrivesc cel mai bine cu nivelul de experienta ceruta de postul respectiv si/sau a caror mod de prezentare a CV-ului rezoneaza cu valorile echipei. Nimeni nu va dori sa aduca intr-o echipa de profesionisti pe cineva care tine cu orice pret sa impresioneze sau, pe romaneste, “sa ia fata”.

Nu brava si nu-ti umple CV-ul cu tot felul de “artificii”. De fapt, nu cred ca ti-ai dori sa fii vreodata angajat de cineva pe care l-ai impresionat cu “scoala vietii”.

Cina cu prieteni

24 February 2013

Cina cu prtetenii - ArCubIncerca sa-i asculte cum povesteau despre vacanta lor din Italia si abia se putea concentra la detalii. Ultima discutie pe care o avusese cu Tom, inainte ca acesta sa iasa pe usa, ii tot venea in minte si nu se putea gandi la altceva. Ii promisese lui Tom ca le vor da vestea impreuna. Karen si Gabe erau prietenii lor nedespartiti de 12 ani si tineau foarte mult la aceasta relatie.
Era agitata si se intreba cat va mai putea sa ascunda acest lucru. Vinul de pe masa ii devenise cel mai bun prieten si, fara sa-si dea seama, reusise sa termine doua pahare, in timp ce Karen si Gabe se intreceau in detalii despre minunata lor vacanta, entuziasti si plini de energie.

- Femeia asta gateste de 70 de ani, spuse Karen.
– Iti dai seama?, completa Gabe.

Povestea lor despre “experienta culinara” din Italia era pentru Beth inca o mostra din viata lor perfecta, in timp ce simtea cum viata ei se duce de rapa. Incerca sa-si aprinda o tigara, insa bricheta era de negasit in geanta. Nu mai rezista si izbugni in plans, in timp ce Karen si Gabe sarira sa o consoleze, contrariati de starea lui Beth.

- Tom ma paraseste!, spuse Beth plangand.
– Ce?, raspunse Karen dupa o pauza de cateva secunde, socata de veste.

Cum ar fi daca ai afla intr-o zi ca cei mai buni prieteni se despart? Cat de usor ai trece peste asta si ce ai fi dispus sa faci ca sa indrepti situatia? Cum ar fi daca ai incerca sa te pui si tu in aceeasi situatie? Ramane de vazut.
“Cina cu prieteni“, nu este o piesa de teatru. E un fragment din viata reala, am putea fi noi si prietenii nostri, interpretati impecabil de: Cerasela Iosifescu, Vlad Zamfirescu, Nadiana Salagean si Marius Cordos.
Piesa este condimentata cu mult umor, ceea ce dilueaza mult din drama situatiei.

………………………

Totul incepe cu o intalnire, o sarutare, o invitatie la, “hai sa-i cunosti pe ai mei” si de la dorinta de a fi impreuna pana la adanci batraneti. Timpul trece si aveti de infruntat impreuna probleme care, treptat, devin mai importante decat ceea ce odata v-a adus impreuna. De fapt, acel sentiment se tot indeparteaza si devine cu timpul tot mai strain, lasand loc unei prietenii sincere, unui parteneriat in lupta cu viata.

Relatiile sunt incercate. Unii renunta si aleg alt drum, altii prefera rutina lasand lucrurile asa cum sunt, traind captivi in perceptii mediocre despre cum trebuie traita viata, altii reusesc sa tina flacara vie prin umor si creativitate. Problemele vin si se duc, insa anii pierduti nu se mai intorc niciodata. Nu sunt in masura sa-ti dau exemple de urmat si nici sfaturi, pentru ca unul dintre lucrurile la care ma pricep cel mai putin este viata altora, insa dupa ce vei vedea piesa, poate fi un subiect interesant de reflectie.

 

Care e povestea?

19 February 2013

Dintre cei care deruleaza proiecte online, nu cred ca sunt singurul care a primit de multe ori propuneri de design si chiar site-uri in varianta beta din care lipseau elemente vitale de navigare sau menite sa aduca un plus in ergonomia site-ului. Pur si simplu, designerii sau programatorii nu intelegeau de ce acele lucruri (link-uri, butoane, info boxuri) trebuiau sa stea acolo pe pagina si mai ales, care ar fi fost scopul lor.

“Sefu’, nu vezi ca e de rahat?!”, era afirmatia zilei. Pur si simplu, logica lor mergea in directie inversa cu liniile brief-ului si nu concepeau ca ar fi posibil ca cineva sa navigheze prin site altfel decat o faceau ei.
Asa ca, in speranta ca nu am inventat apa calda, am introdus o noua coloana in brief-ul de design, pe care am denumit-o: what’s the story?
Fiecare element are o explicatie in maxim trei propozitii despre cum il vor folosi utilizatorii site-ului si mai ales care este valoarea lui. Timpul investit cu descrierea proiectului este mai lung, insa sper sa reducem numarul iteratiilor.

Vinde-ma frumos!

14 February 2013

De vreo cateva zile ma tot spameaza un individ care imi ofera o baza de 4 mil. de adrese de email. Mesajul e politicos (in atentia conducerii), subiectul, “nu trebuie sa lipseasca niciunei companii”, in totala contradictie cu oferta si mai suna si ca dracu. E ca si cand cineva ar veni pe strada si ti-ar spune: “Draga Domnule, am pentru dvs ceva ce nu trebuie sa va lipseasca. Sunt oglinzile dvs laterale, proaspat culese de catre “inginerii” nostri din parcare de la Plaza.”
Eu as schimba mesajul promotional cu urmatorul: “Cumpara baza noastra de date si vei avea oportunitatea sa experimentezi cum este sa primesti un mesaj de rahat, chiar de la tine.”

Next »