Talcioc – love/ hate experience
Weekend-ul acesta m-am trezit oprind masina foarte aproape de Valea Cascadelor si animatia din zona mi-a starnit curiozitatea. Odinioara, talciocul era locul din care iti puteai procura produse din import, de la incaltaminte pana la produse electronice, la preturi decente. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult de atunci, cu exceptia tarabelor de telefoane mobile si al unui numar mult mai mic de cumparatori.
Oferta, destul de variata as zice…
Daca doresti sa iti treci portetul de pe digital pe print, o rama ovala din lemn sculptat si inalta de un metru, ar fi solutia ideala. Pixuri fluorescente, componente de calculator, motoare si piese de Dacia 1300, pantofi purtati “doar o data la o nunta”, masini de cusut electrice, tablouri pictate de “artisti celebri”, truse cu scule, unelte de gradinarit, veioze lucrate manual (la traforaj), electrocasnice “no name”, undite si plase de pescuit, magnetofoane (Kashtan, iti spune ceva?), pick-up-uri, discuri de vinil cu “greii” muzicii populare romanesti, masini de scris, telefoane vechi de un secol, argintarie, vase din cupru, forme de cozonac, covoare, milieuri, geci din piele, capace de roti si ornamente auto (daca ti-a disparut sigla masinii, iti poti lua una noua la un pret decent), minimarket-uri incropite ad-hoc, icoane si chiar cateva masti traditionale romanesti. Am alcatuit doar o lista modesta cu ceea ce am vazut acolo.
Practic, o amestecatura intre vechi si kitsch. Multe dintre lucrurile pe care le-am vazut la vanzare nici nu credeam ca mai exista. Pe de alta parte, cred ca si kitsch-ul are farmecul lui, atata timp cat suntem constienti de valoarea lui si nu il promovam cu convingere.
Te intrebi ce legatura au toate astea cu marketingul? Talciocul ramane o manifestare fizica a comertului liber si reflecta in mod direct o anumita categorie a societatii, pe care cei mai multi dintre noi o neglijam sau uitam ca ea exista. Existenta lui nu este guvernata de conventii, reguli sau stiinta. Fiecare comerciant incearca sa-si vanda marfa prin propriile metode, iar cei mai multi cumparatori sunt constienti de asta. O particularitate a lui este interactiunea verbala. Din supermarket poti iesi cu un cos plin de cumparaturi, fara sa fie nevoie sa scoti o vorba, in timp ce in talcioc, inevitabil trebuie sa porti o conversatie.
Am scos telefonul din buzunar incercand sa surprind (subtil) imaginea de mai sus. Nici nu am apucat bine sa-l bag inapoi in buzunar ca am auzit o voce din spatele meu : “Cu cat dai en saptestreiu’ cumetre?”
17
Comments
Ovidiu Miron
Ai dreptate, Madaline:). Talciocul este locul in care se invata negociere, nu gluma. Acolo vezi cum e cu limita maxima si cu cea minima. Chiar daca anii au trecut si chiar daca poate si-a mai pierdut din farmec, talciocul ramane un loc viu. Un spatiu in care comertul isi dezvaluie fiinta. Asa cum este aceasta in totalitate.
Te felicit pentru articol!
Madalin Durca
Multumesc frumos Ovidiu si mult succes cu basicmarketing
Ovidiu Miron
Multumesc mult, Madaline!:)
Ovidiu Miron
Madaline, oare cat timp va mai fi posibila organizarea unui talcioc? Ma gandesc la faptul ca vor aparea norme de comercializare tot mai dure si mai clare. Teoretic au si aparut. Nu se prea respecta.
Madalin Durca
Ovidiu, indiferent de baza mai mult sau mai putin legala a acestei activitati, oamenii vor continua sa vanda, fie in locuri organizate, fie direct intre ei. In plus, talciocul sau “piata de vechituri” cum i se mai spune, inca exista ca forma de comert in multe dintre tarile europene
Ovidiu Miron
Si asa e si bine sa fie. Cine ne poate opri vreodata sa vindem si sa cumparam?:)
George
Pai e destul de simplu, cand nu o sa mai aiba pe unda sa vanda, o sa apeleze la copiii lor probabil, ca sa le bage pe eBay sau okazii
razvan
La alienarea care e in trend, o sa fie un loc numa’ bun de socializare….
sandy
he he….targul asta…tata era fan targul asta…am mers de foarte multe ori in el…tata e colectionar de obiecte vechi…si de aici si-a luat multe obiecte deosebite…n-am mai fost de vreo 2 ani…dar vad ca nu s-a schimbat…ce imi amintesc este ca l-au injumatatit la spatiu acum cativa ani…
he he…
Cristi
Ca veni vorba:oameni vind si alti cumpara,eu am avut o experienta ciudata in turcia,atunci cind am vrut sa cumpar un suvenir,am vrut sa platesc cit costa,si nu mia fost vindut,dece? Pt ca turcul vroia negociere care dura intre 3min si 30minute,voi internetistilor ce spuneti?
Madalin Durca
Cristi,
Ti-am scos ultima parte a mesajului pentru ca nu as vrea sa colecteze nimeni adrese de pe blogul meu. Da-mi voie sa te lamuresc, te rog.
Negocierea in tarile musulmane in general este un mod de relationare. In unele tari arabe este considerata chiar o jignire pasivitatea unui client la pretul aruncat de catre un vanzator. In Turcia negocierea este un stil de viata.
Data viitoare cand mergi in Turcia, sfatul meu este sa oferi din prima jumatate din pretul pe care il cere vanzatorul. Vei vedea rezultatul
spam
pe toti cei care vor sa aiba experienta unica a unui tirg de vechituri organizat in propria curte, ii sfatuiesc sa afle ce inseamna Garage Sale…
Madalin Durca
@spam. Nu e de loc rea ideea. Nu stiu cat sunt de familiarizati romanii cu conceptul…
spam
@madalindurca: nu foarte, dar merita incercat …in fond e mult ‘fun’ intr-un astfel de eveniment.
pantera mov
mai functioneaza targul asta? am tot auzit de el dar nu stiu unde anume e situat.. din pacate mie de cate ori am trecut pe strada aia nu mi-a atras atentia decat vanzoleala aferenta comertului cu faianta, nu si a celui cu obiecte vechi
as aprecia orice detaliu in plus
Madalin Durca
@pantera mov – in fiecare sambata si cred ca si duminica pana la pranz, este situat la intersectia Bd. Timisoara cu Valea Cascadelor, undeva in partea stanga. Daca te uiti cu atentie vei vedea agitatie. Good luck!
pantera mov
multumesc mult de lamurire, e foarte aproape de mine deci am program sambata asta
Leave a Reply