Despre lucruri adevarate – vinul romanesc
“Se spune ca cel mai mare inamic al vinului este filoxera (o insecta parazita a vitei de vie). Ei bine, nu este adevarat! Cel mai mare inamic al vinului este… sifonul”. Nu imi aduc aminte cine a spus asta, insa cu siguranta ar trebui sa fie premiat pentru aceasta remarca.
Am lucrat in publicitate pentru un producator de vinuri si iti pot spune ca aproape toate vinurile romanesti au o poveste, au o istorie, insa cel mai greu de descris in cuvinte este pasiunea oamenilor din spatele vinului.
Promovarea vinurilor romanesti a inceput destul de tarziu, comparativ cu multe alte produse, probabil datorita faptului ca descentralizarea (de sub administratia statului) s-a produs destul de tarziu. Dupa revolutie au fost cativa ani in care cea mai mare parte a productiei de vinuri mergea la export si doar o mica parte era destinata pietei autohtone. Cu toate acestea, vinurile romanesti sunt produsele care ne reprezinta pe plan international de foarte multi ani. Sunt produsele cele mai premiate si continua sa tina steagul sus. Putini romani stiu asta…
Atunci cand ne gandim la brandurile romanesti, probabil ca Arctic sau Dacia ar fi primele care ne vin in minte. Este foarte bine ca suportul extern si tehnologizarea au revitalizat aceste doua branduri ajutandu-le chiar sa concureze pe piete mari, in fata unor competitori puternici. Totusi, vinul romanesc ramane un veritabil ambasador al tarii, oricum am privi lucrurile. Si-a castigat valoarea in timp si nimeni nu se poate opune acestui adevar. Fiecare soi de vin este definit de un set de caracteristici unice, date de solul pe care creste via, soiul vitei de vie, regiunea, esenta lemnului din care sunt facute butoaiele si desigur, de priceperea si pasiunea producatorilor. Aceasta combinatie ofera vinului o aroma aparte, care il diferentiaza de alte cateva zeci de mii de alternative. Probabil ca vei spune: “Mda… sigur! Asociaza Romania cu vinurile si in mod sigur romanii vor fi asociati cu musculitele de otet.” Bineinteles ca nu. Mai sunt multe alte subiecte interesante si la fel de valabile despre produsele romanesti si daca le legam intre ele, incepem treptat sa ne descoperim.
Marketingul vinurilor. Exista vinuri care s-au promovat bine si au crescut frumos, recastigandu-si notorietatea pe piata romaneasca. Din pacate, au ramas inca multe alte vinuri despre care mai stiu cate ceva doar cunoscatorii. In cazul acestora (al vinurilor), rolul marketingului ar fi pur si simplu de a “reactiva”, de a dezvalui consumatorilor povestea si caracterul lor, nicidecum de a le transforma in ceva ce nu au fost vreodata, prin “povesti” lipsite de forta si nume lipsite de sens, probabil cu ceva impact pe termen scurt. Nu asta ne dorim!
Marketarea vinului trebuie vazuta cu mai multa seriozitate si tratata cu respectul cuvenit, poate si cu ceva mai mult conservatorism. Altfel, vom lasa spatiu liber vinurilor de import si vom incepe sa ne “amestecam” iar in cele din urma sa ne “diluam”.
Daca esti cumparator si ocazional preferi un vin in locul unei beri, trebuie sa alegi dupa cateva criterii simple: podgoria, soiul si pretul. In cazul ultimului criteriu, iti pot spune ca un vin bun nu este ieftin, deci nu te zgarci ca nu merita. In rest, e doar alegerea ta. Iti recomand sa nu amesteci niciodata vinul cu sifon, cola sau bauturi energizante, pentru ca nu vei putea niciodata sa-i apreciezi adevarata valoare.
6
Comments
Ovidiu Miron
Subiectul pe care il abordezi este foarte interesant, Madaline. Si eu cred ca promovarea ar trebui sa se bazeze pe traditie, pe propria istorie a vinului respectiv.
Totusi ar fi util sa privim lucrurile si dintr-o alta perspectiva. La nivel mondial, vinurile traditionale(ex. cele din Franta) au de cativa ani competitori tot mai puternici din tari cu mai putina traditie in industria vinului(ex. Argentina, chiar Australia) . Oare cum se explica acest lucru? Traditia ce rol mai are in astfel de situatii?
Madalin Durca
Ovidiu, stiu povestea si pentru o clipa am vrut sa o introduc in acest post, insa riscam sa-l fac mult prea lung. Este vorba despre vinurile din “lumea noua” – Africa, Australia, Chile – care vin sa concureze atat prin calitate, cat si prin pret. In cele mai multe cazuri, invocand traditia (bineinteles, vorbim de producatorii care o au si o respecta) le dam consumatorilor romani atat perceptia unei garantii a calitatii, cat si un puternic sentiment de apartenenta (ma regasesc, imi apartine), eliminand in acest fel riscul de a merge cu comunicarea intr-o zona “straina”, mult mai expusa acestor concurenti puternici. Din pacate, sunt inca multi producatori romani care pun pe primul loc vanzarea (cu orice pret), nu calitatea, reusind in acest fel sa aduca la loc de cinste posirca. Evident, nu poti invoca traditia pentru un vin prost, iar concurenta va profita de aceste spatii libere.
Ovidiu Miron
E foarte interesant cum aceste vinuri din “Lumea Noua” sustin ca au drept avantaj competitiv 2 elemente total opuse/diferite: calitatea si pretul. Adica si costuri mici(stiu ca multi condamna ecuatia de stabilire a pretului- “cost+”, dar sunt convins ca o aplica in mod frecvent) si un element clar de diferentiere.
E foarte ciudat,nu?
barroso
@ovidiu,
cred ca e vorba de concentrare pe volum (apropos, ca lipseste “traditia”)…partea cu calitatea e discutabila: cand vine vorba de vinuri, criteriile nu sint tocmai matematice.
per total, un model de business mult mai pragmatic, de stil american.
Ovidiu Miron
Probabil ca da.
Ovidiu Miron
Intr-un fel e normal. Globalizarea isi spune cuvantul.
Leave a Reply