Jocul la zero
Madalin Durca 27 July 2010
Am deschis televizorul destul de tarziu, curios sa vad rezultatul dintre Unirea Urziceni si Zenit si am ramas ca la teatru cand am vazut titlul de pe sport punct ro: “Unirea face fata asediului”. “Ce mama dracului!”, mi-am zis, “Astia nu sunt in stare sa bata o echipa cu nume de ceasuri de mana?!”
Aceleasi comentarii malitioase la adresa arbitrajului, aceleasi calcule legate de sansele de calificare (dumnezeule, e primul meci), aceleasi analize si scuze la adresa jucatorilor si nelipsitele comparatii – ei au bani, noi nu. Comentatorii trag linie dupa primul meci. Zero la zero, e bine! Avem sanse!
Abia s-a incheiat campionatul mondial. O lectie despre mentalitati, orgolii si tactici esuate, in care am vazut echipe mari trimise acasa inca din faza grupelor. O lectie despre vointa si dorinta de a invinge, dar noi scoatem creionul si hartia dupa primul meci. Nu am invatat nimic!
Intentia mea nu este sa comentez acest meci ci sa blamez o mentalitate. O ipoteza mai veche care incepe treptat sa devina certitudine. Am senzatia ca in tot ce facem, alegem jocul la zero. Nu vrem sa castigam dar nici sa pierdem. Vrem sa fie “caldut”. O mentalitate care ne trage in jos si de aceea nu vom castiga niciodata. Fie ca vorbim de sport, politica, economie sau orice alt domeniu in care activam.
