Don’t get scroogled! zise lupul

O campanie pe care Microsoft o deruleaza impotriva Google si pe care unele publicatii din Romania o considera amuzanta. De fapt, ma intreb, de ce ar fi amuzanta?
Pentru cei mai putin familiarizati cu genul acesta de strategie, iata cum functioneaza in cazul de fata:

1. Lansez un produs/ serviciu asemanator cu cel al liderului din acel segment;
2. Din motive evidente, il fac la inceput ceva mai flexibil si mai putin intruziv decat al competitiei, desi scopul este cam acelasi. E doar o chestiune de timp si multi bani bagati in marketing pana ce imi voi putea permite practici asemanatoare;
3. Atac liderul printr-o anti-campanie prin care arat clientilor minusurile si problemele utilizarii serviciilor acestuia. Daca liderul imi raspunde cu o alta campanie, atunci zarurile sunt aruncate si totul va genera o lupta mediatica din care voi avea doar de castigat. De asemenea, daca liderul incearca sa “arunce batista pe tambal” rezolvandu-si problemele, ies in fata si le spun clientilor ca datorita mie ei pot folosi servicii mai bune, deci de ce nu ar folosi serviciile mele. Continue reading Don’t get scroogled! zise lupul

Suma sacrificiilor

M-am asezat pe canapeaua din hol si am incercat sa ma fac comod. Trecusem de doua interviuri cu agentia de recrutare si acesta urma sa fie ultimul. Ma domina un usor sentiment de presiune. Ma gandeam ca in lipsa mea email-urile curgeau iar timpul trecea in defavoarea mea. Aveam sa petrec multe ore peste program ca sa pot recupera timpul petrecut cu interviurile.

Ridic privirea si incep sa ma familarizez cu incaperea. Din zona in care ma aflu, se poate vedea un open space in care lucreaza, separati de tabliile birourilor, aproximativ 20 de oameni. Nu se aude decat zgomotul tastelor. Nimeni nu vorbeste cu nimeni. Din cand in cand isi face aparitia cate un tip in camasa alba, cu manecile suflecate asteptand rabdator sa-si ia foile din imprimanta. Pare a fi un manager. Unii nu-l observa, altii il privesc scurt cu coada ochiului si isi vad de treaba in continuare. Continue reading Suma sacrificiilor

Fit Distribution a preluat PC garage

O veste confirmata astazi printr-un comunicat. Este fantastic cat de repede se misca presa. Nici nu plecase comunicatul de la noi si deja primeam intrebari din partea jurnalistilor.

Deci PC garage este de acum in curtea Fit Distribution. Un magazin online pe care personal l-am admirat intotdeauna. Este o marturisire pe care o fac in premiera pe acest blog, in primul rand pentru ca trebuie sa fii suficient de realist si de cinstit cu tine insuti incat sa recunosti lucrurile facute cu profesionalism (chiar daca sunt facute de altii), si sa le tratezi cu fata si nu cu spatele sau si mai rau, cu ignoranta.

Am studiat cateva dintre reactiile de pe net imediat dupa lansarea comunicatului de presa si cred ca ar fi potrivita o scurta clarificare: fiecare magazin online din grup va fi autonom si nu se pune in discutie ca PCfun sa devina PCgarage sau ShopIT sau orice alta combinatie.

Am vrut doar sa postez aceasta confirmare (si din partea mea), insa cred ca am ramas dator cu ceva mai multe detalii despre preluarile din ultima perioada. Marius va posta in curand un articol legat de recenta preluare, a postat un articol legat de aniversarea PC garage, eu iti promit ca voi reveni cu un post pe aceasta tema. Momentan suntem foarte prinsi si motivul se subintelege.

Pensiunea Tamina

Spuneam intr-o editie anterioara ca voi vorbi despre afaceri pe care consider ca merita sa fie supuse atentiei. Dupa Zaza Pizza, iata ca avem si un prim exemplu din industria hoteliera autohtona. Desi pare greu de crezut, ei bine exista si asa ceva.

Pensiunea Tamina este situata in Predeal, vizavi de Hotel Orizont, pe drumul ce duce catre Trei Brazi.
Inca de la intrare vei fi intampinat(a) cu un zambet larg de catre un angajat al pensiunii si de cele mai multe ori chiar de insasi proprietarul pensiunii (Dl. Negulescu). Poate ca “zambet larg” suna a cliseu, insa din pacate nu gasesc cea mai buna descriere a unui om care se bucura ca te vede.

Este una dintre acele mici afaceri de familie in care antreprenorii pun pasiune inainte de toate, iar asta se regaseste de la nivel macro si pana la detalii. De la dormitorul camerei in care poti da o tura cu bicicleta, o baie incapatoare, bine accesorizata si incredibil de curata, pana la spatii in care te poti delecta cu o cafea, poti lua masa sau poti face un gratar in aer liber, ajutat chiar de personalul pensiunii in cazul in care esti afon la aprinsul gratarului…  asa ca mine. Peste toate acestea, un vin bun din partea casei (din recolta proprie – din Focsani) este o adevarata delectare in serile reci de la munte. Prima sticla de vin am primit-o intr-un hotel in Taivan, pe a doua chiar aici, la Tamina.

Cum weekend-ul este aproape si sunt sigur ca vor mai fi multe weekend-uri de petrecut vara aceasta, sper sa consideri utila aceasta recomandare.

Reversul aspirantului la locul 1

Nu cred ca a existat companie pentru care sa lucrez si sa nu fiu intrebat: “voi pe ce loc sunteti?”. Fie ca lucram in retail sau in publicitate, aceeasi intrebare ma lovea aproape la fiecare intalnire. A fost o vreme cand presiunea de a fi numarul unu era atat de mare incat vedeam doar inainte si nu prea ne interesa ce lasam in urma. Actiunile de marketing erau setate doar pe directia inainte. Wrong way!

Ma uit acum in jur si imi dau seama ca majoritatea afacerilor care sufera sunt cele care si-au dorit mai mult, nu cele care si-au dorit mai bine. Din pacate acesta nu este doar un simptom al retailului, insa aici este cel mai vizibil. Frenezia cu care s-au deschis banci sau farmacii este incredibila. Frenezia cu care retailerii offline de electrocasnice, de exemplu, au deschis magazine pe suprafete de sute de metri patrati in orase de doar 40,000 de locuitori – majoritatea lor depinzand de job-ul la un combinat din apropiere – este de asemenea un indicator al acestei obsesii. Costul rezultat din hranirea acestui orgoliu este mult prea mare si devine si mai mare atunci cand simti ca te apropii de numarul unu. Continue reading Reversul aspirantului la locul 1

Angajatii ca purtatori de brand

sofer-in-trafic2.jpgIntotdeauna m-am intrebat de ce corporatii atat de mari si cu o reputatie foarte buna simt nevoia sa isi dea singure “bile negre” cu astfel de anunturi. Pentru cine nu este familiarizat, pe masina este postat urmatorul mesaj: “Sofer indisciplinat in trafic? Sunati la numarul 080 xxxx!”

Ma intreb cui foloseste? Deci, compania plateste pentru acest serviciu pentru ca “cetatenii de bine” sa-i reclame angajatii pentru parcari aiurea, taiatul fetei in trafic si alte lucruri pe care pana la urma voit, nevoit sau din greseala, cu totii le facem. Come on!

Cu alte cuvinte, ma duc si negociez contracte, aduc companiei vanzari si un manager care a ales cea mai costisitoare alternativa pentru ca el sa se debaraseze de orice responsabilitate, imi pune din start eticheta de fraier.

Nici o companie nu cred ca isi poate plati angajatii pe masura dorintelor lor, insa climatul bazat pe respect reciproc nu costa pe nimeni nimic. Respectul este de cele mai multe ori un factor motivant mult mai puternic, iti loializeaza angajatii si ar trebui sa inceapa sa functioneze inca de la primul interviu. Angajatii isi vor respecta job-ul la fel de mult pe cat sunt de respectati.

Imaginea de mai sus imi aduce aminte de un sef zelos care mi-a spus odata, “Daca ai probleme cu sclavii astia, imi spui mie”. Bineinteles ca “sclavii” erau de fata.

Lucrurile stau de fapt mult mai simplu. Atata timp cat porti insemnele companiei trebuie sa accepti ca esti asociat cu compania respectiva. Perceptia despre o companie nu va fi formata pe de-a intregul datorita marketing-ului ci datorita relatiei pe care o au clientii cu angajatii acesteia. Ori aceste mesaje nu fac decat sa ma discrediteze din start ca angajat. La randul tau trebuie sa fii constient ca un sofer pe care il injuri in trafic, maine poate fi clientul tau.