Platesti, deci esti de vina.

roadStii plicurile acelea cu dreptunghi negru pe care ANAF-ul se incapataneaza sa ti le trimita indiferent daca ti-ai platit sa nu taxele? Nu ai cum sa nu le stii! Macar o data in viata ai primit unul iar daca ai un SRL, acele plicuri vor fi garantia faptului ca existi.

Uite asa am luat la cunostinta ca datorez statului suma de 19 lei dintr-o diferenta de TVA, care in mai putin de 24 de ore s-a facut 219 lei din cauza ca, asa cum am aflat la ghiseu, s-a mai adaugat o amenda pentru rovinieta. “Asta e!”, mi-am zis, “Neatentia se plateste”. Drept sa-ti spun, imi era cam greu sa dovedesc daca am sau nu dreptate, pentru ca nu tin acele bonuri tiparite cu cerneala simpatica, deci oricum as lua-o, eram de vina. Am platit si am plecat.

Au trecut patru ani de la aceasta intamplare. Alt plic, de data aceasta A4 (fara chenar) si destul de gros, in care un cabinet de recuperari ma anunta ca ii datorez suma de 690 lei, reprezentand penalitati datorate CNADNR-ului plus cheltuieli de judecata. Practic, un intreg complet de judecata se intrunise si stabilise ca ma fac vinovat de incalcarea legii. Sentinta se pronuntase in lipsa mea, pentru ca evident, nu aveau cum sa ma gaseasca. Continue reading

Don’t get scroogled! zise lupul

O campanie pe care Microsoft o deruleaza impotriva Google si pe care unele publicatii din Romania o considera amuzanta. De fapt, ma intreb, de ce ar fi amuzanta?
Pentru cei mai putin familiarizati cu genul acesta de strategie, iata cum functioneaza in cazul de fata:

1. Lansez un produs/ serviciu asemanator cu cel al liderului din acel segment;
2. Din motive evidente, il fac la inceput ceva mai flexibil si mai putin intruziv decat al competitiei, desi scopul este cam acelasi. E doar o chestiune de timp si multi bani bagati in marketing pana ce imi voi putea permite practici asemanatoare;
3. Atac liderul printr-o anti-campanie prin care arat clientilor minusurile si problemele utilizarii serviciilor acestuia. Daca liderul imi raspunde cu o alta campanie, atunci zarurile sunt aruncate si totul va genera o lupta mediatica din care voi avea doar de castigat. De asemenea, daca liderul incearca sa “arunce batista pe tambal” rezolvandu-si problemele, ies in fata si le spun clientilor ca datorita mie ei pot folosi servicii mai bune, deci de ce nu ar folosi serviciile mele. Continue reading

Suma sacrificiilor

M-am asezat pe canapeaua din hol si am incercat sa ma fac comod. Trecusem de doua interviuri cu agentia de recrutare si acesta urma sa fie ultimul. Ma domina un usor sentiment de presiune. Ma gandeam ca in lipsa mea email-urile curgeau iar timpul trecea in defavoarea mea. Aveam sa petrec multe ore peste program ca sa pot recupera timpul petrecut cu interviurile.

Ridic privirea si incep sa ma familarizez cu incaperea. Din zona in care ma aflu, se poate vedea un open space in care lucreaza, separati de tabliile birourilor, aproximativ 20 de oameni. Nu se aude decat zgomotul tastelor. Nimeni nu vorbeste cu nimeni. Din cand in cand isi face aparitia cate un tip in camasa alba, cu manecile suflecate asteptand rabdator sa-si ia foile din imprimanta. Pare a fi un manager. Unii nu-l observa, altii il privesc scurt cu coada ochiului si isi vad de treaba in continuare. Continue reading

Fit Distribution a preluat PC garage

O veste confirmata astazi printr-un comunicat. Este fantastic cat de repede se misca presa. Nici nu plecase comunicatul de la noi si deja primeam intrebari din partea jurnalistilor.

Deci PC garage este de acum in curtea Fit Distribution. Un magazin online pe care personal l-am admirat intotdeauna. Este o marturisire pe care o fac in premiera pe acest blog, in primul rand pentru ca trebuie sa fii suficient de realist si de cinstit cu tine insuti incat sa recunosti lucrurile facute cu profesionalism (chiar daca sunt facute de altii), si sa le tratezi cu fata si nu cu spatele sau si mai rau, cu ignoranta.

Am studiat cateva dintre reactiile de pe net imediat dupa lansarea comunicatului de presa si cred ca ar fi potrivita o scurta clarificare: fiecare magazin online din grup va fi autonom si nu se pune in discutie ca PCfun sa devina PCgarage sau ShopIT sau orice alta combinatie.

Am vrut doar sa postez aceasta confirmare (si din partea mea), insa cred ca am ramas dator cu ceva mai multe detalii despre preluarile din ultima perioada. Marius va posta in curand un articol legat de recenta preluare, a postat un articol legat de aniversarea PC garage, eu iti promit ca voi reveni cu un post pe aceasta tema. Momentan suntem foarte prinsi si motivul se subintelege.

Pensiunea Tamina

Spuneam intr-o editie anterioara ca voi vorbi despre afaceri pe care consider ca merita sa fie supuse atentiei. Dupa Zaza Pizza, iata ca avem si un prim exemplu din industria hoteliera autohtona. Desi pare greu de crezut, ei bine exista si asa ceva.

Pensiunea Tamina este situata in Predeal, vizavi de Hotel Orizont, pe drumul ce duce catre Trei Brazi.
Inca de la intrare vei fi intampinat(a) cu un zambet larg de catre un angajat al pensiunii si de cele mai multe ori chiar de insasi proprietarul pensiunii (Dl. Negulescu). Poate ca “zambet larg” suna a cliseu, insa din pacate nu gasesc cea mai buna descriere a unui om care se bucura ca te vede.

Este una dintre acele mici afaceri de familie in care antreprenorii pun pasiune inainte de toate, iar asta se regaseste de la nivel macro si pana la detalii. De la dormitorul camerei in care poti da o tura cu bicicleta, o baie incapatoare, bine accesorizata si incredibil de curata, pana la spatii in care te poti delecta cu o cafea, poti lua masa sau poti face un gratar in aer liber, ajutat chiar de personalul pensiunii in cazul in care esti afon la aprinsul gratarului…  asa ca mine. Peste toate acestea, un vin bun din partea casei (din recolta proprie – din Focsani) este o adevarata delectare in serile reci de la munte. Prima sticla de vin am primit-o intr-un hotel in Taivan, pe a doua chiar aici, la Tamina.

Cum weekend-ul este aproape si sunt sigur ca vor mai fi multe weekend-uri de petrecut vara aceasta, sper sa consideri utila aceasta recomandare.

Reversul aspirantului la locul 1

Nu cred ca a existat companie pentru care sa lucrez si sa nu fiu intrebat: “voi pe ce loc sunteti?”. Fie ca lucram in retail sau in publicitate, aceeasi intrebare ma lovea aproape la fiecare intalnire. A fost o vreme cand presiunea de a fi numarul unu era atat de mare incat vedeam doar inainte si nu prea ne interesa ce lasam in urma. Actiunile de marketing erau setate doar pe directia inainte. Wrong way!

Ma uit acum in jur si imi dau seama ca majoritatea afacerilor care sufera sunt cele care si-au dorit mai mult, nu cele care si-au dorit mai bine. Din pacate acesta nu este doar un simptom al retailului, insa aici este cel mai vizibil. Frenezia cu care s-au deschis banci sau farmacii este incredibila. Frenezia cu care retailerii offline de electrocasnice, de exemplu, au deschis magazine pe suprafete de sute de metri patrati in orase de doar 40,000 de locuitori – majoritatea lor depinzand de job-ul la un combinat din apropiere – este de asemenea un indicator al acestei obsesii. Costul rezultat din hranirea acestui orgoliu este mult prea mare si devine si mai mare atunci cand simti ca te apropii de numarul unu. Continue reading

Angajatii ca purtatori de brand

sofer-in-trafic2.jpgIntotdeauna m-am intrebat de ce corporatii atat de mari si cu o reputatie foarte buna simt nevoia sa isi dea singure “bile negre” cu astfel de anunturi. Pentru cine nu este familiarizat, pe masina este postat urmatorul mesaj: “Sofer indisciplinat in trafic? Sunati la numarul 080 xxxx!”

Ma intreb cui foloseste? Deci, compania plateste pentru acest serviciu pentru ca “cetatenii de bine” sa-i reclame angajatii pentru parcari aiurea, taiatul fetei in trafic si alte lucruri pe care pana la urma voit, nevoit sau din greseala, cu totii le facem. Come on!

Cu alte cuvinte, ma duc si negociez contracte, aduc companiei vanzari si un manager care a ales cea mai costisitoare alternativa pentru ca el sa se debaraseze de orice responsabilitate, imi pune din start eticheta de fraier.

Nici o companie nu cred ca isi poate plati angajatii pe masura dorintelor lor, insa climatul bazat pe respect reciproc nu costa pe nimeni nimic. Respectul este de cele mai multe ori un factor motivant mult mai puternic, iti loializeaza angajatii si ar trebui sa inceapa sa functioneze inca de la primul interviu. Angajatii isi vor respecta job-ul la fel de mult pe cat sunt de respectati.

Imaginea de mai sus imi aduce aminte de un sef zelos care mi-a spus odata, “Daca ai probleme cu sclavii astia, imi spui mie”. Bineinteles ca “sclavii” erau de fata.

Lucrurile stau de fapt mult mai simplu. Atata timp cat porti insemnele companiei trebuie sa accepti ca esti asociat cu compania respectiva. Perceptia despre o companie nu va fi formata pe de-a intregul datorita marketing-ului ci datorita relatiei pe care o au clientii cu angajatii acesteia. Ori aceste mesaje nu fac decat sa ma discrediteze din start ca angajat. La randul tau trebuie sa fii constient ca un sofer pe care il injuri in trafic, maine poate fi clientul tau.

Orbital Solution devine unic distribuitor al produselor Ivar

Poate iti suna putin PR-istic, insa este un proiect pe care personal il pot bifa la capitolul succese.

Cine este Orbital si cine este Ivar?

Orbital Solution este o companie destul de tanara, fiind infiintata in 2007 si al carei presedinte este Marius. Domeniul principal de activitate consta in oferirea de solutii termice si instalatii pentru ansambluri rezidentiale, mici proiecte imobiliare si in curand distributia separata (catre vendori) a produselor ce alcatuiesc aceste sisteme de incalzire la nivel national.

Ivar este o companie italiana specializata in accesorii pentru sistemele de incalzire (robineti, valve etc) ce si-a creat o buna reputatie pe toate pietele pe care este prezenta – cca. 8 tari – iar in curand si-o va crea si pe piata romaneasca.

Recunosc ca este un proiect pentru care am lucrat “part time” si sunt fericit pentru aceasta reusita. Rolul meu a fost acela de a conduce si coordona discutiile cu Ivar, incepand cu un simplu email de curtoazie, o vizita a fabricii si finalizand cu o discutie cu contractul pe masa la sediul Ivar de langa Brescia. Continue reading

Zaza Pizza

Ieri seara am dat peste o recomandare la Zaza Pizza. Dragos vorbea cu atata patos despre ei incat nu m-am putut abtine sa nu comand si eu astazi o pizza. Intr-adevar pot spune ca este una dintre cele mai gustoase pizza daca nu chiar cea mai gustoasa pizza pe care am mancat-o pana astazi si ti-o recomand si tie.

As zice chiar ca sloganul “zuper buna” nu se ridica la inaltimea calitatii produsului lor. Probabil ca acesta ar fi motivul pentru care nu comandasem niciodata de la ei. Vazusem cu ceva timp in urma niste pliante aruncate pe birouri pe la cateva intalniri la care am participat, insa mesajul nu m-a dus cu gandul decat la “another pizza”.

Problema este ca oamenii iau lucrurile foarte in serios atunci cand vine vorba despre mancare. Probabil ca cei care au creat sloganul s-au concentrat pe un joc de cuvinte si asocierea cu numele (Zaza) fara sa-si dea seama ca nu au valorificat suficient atribute foarte importante cum ar fi cel al calitatii si al retetei unice, atribute care fac diferenta. Cred ca superlativul (chiar si legat cu numele) functiona mai bine decat umorul in cazul Zaza Pizza. De exemplu se puteau crea o serie de variatiuni plecand de la generic catre particular cum ar fi: Za real taste sau Za best salad – asocierea cu numele facandu-se mai usor in acest fel. In fine, nu pretind ca abordarea mea ar fi cea corecta si foarte probabil ca m-am lasat furat de propriile mele idei. 

Oricum, felicitari Dragos pentru initiativa, felicitari Zaza Pizza pentru ca faceti treaba buna! Am decis ca odata cu acest post sa promovez si afaceri/ companii care mi-au placut. Mai ales ca pe zi ce trece par a fi din ce in ce mai putine…

Just Greed

Dupa ce mi-am exprimat dezacordul legat de cardul de credit (vezi postul anterior), astazi m-am trezit cu el in cutia postala. Incredibil!

Cred ca am gresit enorm punandu-le calificativul “poor minds”. Oamenii astia stiu perfect ce fac. Se numeste “agresivitate” dusa la paroxism. Pur si simplu intra in viata ta cu cea mai mare neobrazare insultandu-ti inteligenta cu o scrisoare scrisa cu limba de miere impreuna cu alte zeci de pagini de contracte pe care trebuie sa le completezi si sa le trimiti inapoi pentru activarea cardului.

Fac pariu pe o sticla de whisky ca imi vor activa cardul oricum, fara sa fie nevoie sa le trimit contractele. Si stii de ce? Pentru ca cineva de acolo dintr-un bloc de sticla isi freaca mainile gandindu-se ca nici nu se va vedea 1 Euro pe luna adaugat la creditul meu ca si cost suplimentar pentru administrarea cardului. Mai mult, tentatia e mare cand ai un card cu ceva bani pe el. Asta-i calculul, asta-i jocul, astia sunt ei.

Epilog. Sunt genul de om, cum se spune in popor, “mana larga”. Dau bani cersetorilor pe strada, platesc tot felul de taxe fara sa ma uit macar ce platesc, nu am contestat niciodata o amenda si nici nu m-am facut ca uit sa o platesc, imi platesc impozitele la timp, imi platesc ratele la timp, platesc orice spune administratorul blocului ca inseamna “amenajari”, nu cumpar dulciuri doar pentru fiul meu ci pentru toti copiii cu care se joaca, din cand in cand platesc datoriile parintilor, platesc la restaurant fara sa ma uit pe nota si nu-mi intreb niciodata sotia cat a costat-o vizita la coafor. Probabil din cauza asta nu reusesc sa strang mare lucru. Insa mi se activeaza imediat un “senzor” atunci cand cineva imi forteaza mana. Am o profunda lipsa de respect pentru oameni care nu imi respecta intimitatea si un dezgust total pentru cei care cred ca ma pot pacali. 1 Euro este o suma prea mare pentru aceasta speta de oameni si voi avea grija sa nu-i primeasca.