Deci PC garage este de acum in curtea Fit Distribution. Un magazin online pe care personal l-am admirat intotdeauna. Este o marturisire pe care o fac in premiera pe acest blog, in primul rand pentru ca trebuie sa fii suficient de realist si de cinstit cu tine insuti incat sa recunosti lucrurile facute cu profesionalism (chiar daca sunt facute de altii), si sa le tratezi cu fata si nu cu spatele sau si mai rau, cu ignoranta.

Am studiat cateva dintre reactiile de pe net imediat dupa lansarea comunicatului de presa si cred ca ar fi potrivita o scurta clarificare: fiecare magazin online din grup va fi autonom si nu se pune in discutie ca PCfun sa devina PCgarage sau ShopIT sau orice alta combinatie.

Am vrut doar sa postez aceasta confirmare (si din partea mea), insa cred ca am ramas dator cu ceva mai multe detalii despre preluarile din ultima perioada. Marius va posta in curand un articol legat de recenta preluare, a postat un articol legat de aniversarea PC garage, eu iti promit ca voi reveni cu un post pe aceasta tema. Momentan suntem foarte prinsi si motivul se subintelege.

Pensiunea Tamina este situata in Predeal, vizavi de Hotel Orizont, pe drumul ce duce catre Trei Brazi.
Inca de la intrare vei fi intampinat(a) cu un zambet larg de catre un angajat al pensiunii si de cele mai multe ori chiar de insasi proprietarul pensiunii (Dl. Negulescu). Poate ca “zambet larg” suna a cliseu, insa din pacate nu gasesc cea mai buna descriere a unui om care se bucura ca te vede.

Este una dintre acele mici afaceri de familie in care antreprenorii pun pasiune inainte de toate, iar asta se regaseste de la nivel macro si pana la detalii. De la dormitorul camerei in care poti da o tura cu bicicleta, o baie incapatoare, bine accesorizata si incredibil de curata, pana la spatii in care te poti delecta cu o cafea, poti lua masa sau poti face un gratar in aer liber, ajutat chiar de personalul pensiunii in cazul in care esti afon la aprinsul gratarului…  asa ca mine. Peste toate acestea, un vin bun din partea casei (din recolta proprie – din Focsani) este o adevarata delectare in serile reci de la munte. Prima sticla de vin am primit-o intr-un hotel in Taivan, pe a doua chiar aici, la Tamina.

Cum weekend-ul este aproape si sunt sigur ca vor mai fi multe weekend-uri de petrecut vara aceasta, sper sa consideri utila aceasta recomandare.

Ma uit acum in jur si imi dau seama ca majoritatea afacerilor care sufera sunt cele care si-au dorit mai mult, nu cele care si-au dorit mai bine. Din pacate acesta nu este doar un simptom al retailului, insa aici este cel mai vizibil. Frenezia cu care s-au deschis banci sau farmacii este incredibila. Frenezia cu care retailerii offline de electrocasnice, de exemplu, au deschis magazine pe suprafete de sute de metri patrati in orase de doar 40,000 de locuitori – majoritatea lor depinzand de job-ul la un combinat din apropiere – este de asemenea un indicator al acestei obsesii. Costul rezultat din hranirea acestui orgoliu este mult prea mare si devine si mai mare atunci cand simti ca te apropii de numarul unu.

Atunci cand vanezi locul unu, mai toate investitiile le faci cu fata catre competitie, nu catre clienti. Marketing, magazine, personal, masini de companie, totul trebuie sa fie mai mult cu cel putin 1 decat ceilalti.

Furnizorii vor face coada la usa ta si vor pleca fericiti de la intalnirile cu tine, clientii vor face coada la usa magazinelor tale si vor pleca dezamagiti in cea mai mare parte. Pe termen scurt impresia va fi ca ai dat lovitura si vei fi satisfacut.

La mare distanta de tine se va afla intotdeauna un competitor mic, care nu spune nimic la prima vedere, insa satisfactia lui cea mai mare se masoara in numarul de clienti care se intorc la magazin, fie si pentru o discutie, sau atunci cand un necunoscut va pasi in magazin spunand: “Un prieten mi-a spus ca…”.

Poate ca ti se pare un cliseu ce am scris mai sus, insa este suficient sa arunci o privire in peisajul romanesc de business si iti vei dai seama ca cei mai multi joaca rolul aspirantului.

Nota bene. Discutam intr-una din zile cu un vechi prieten care imi spunea: “Seful este foarte suparat. S-a intalnit cu un competitor, care nu intamplator ii este si prieten, si au pus cifrele pe masa. Noi am vandut anul trecut de 10 mil. Euro si nu am castigat nimic. A fost un an nebun si am alergat cu totii ca disperatii. Ei au vandut de 3 mil. Euro si au ramas cu un profit net de 100.000 Euro…”

Ma intreb cui foloseste? Deci, compania plateste pentru acest serviciu pentru ca “cetatenii de bine” sa-i reclame angajatii pentru parcari aiurea, taiatul fetei in trafic si alte lucruri pe care pana la urma voit, nevoit sau din greseala, cu totii le facem. Come on!

Cu alte cuvinte, ma duc si negociez contracte, aduc companiei vanzari si un manager care a ales cea mai costisitoare alternativa pentru ca el sa se debaraseze de orice responsabilitate, imi pune din start eticheta de fraier.

Nici o companie nu cred ca isi poate plati angajatii pe masura dorintelor lor, insa climatul bazat pe respect reciproc nu costa pe nimeni nimic. Respectul este de cele mai multe ori un factor motivant mult mai puternic, iti loializeaza angajatii si ar trebui sa inceapa sa functioneze inca de la primul interviu. Angajatii isi vor respecta job-ul la fel de mult pe cat sunt de respectati.

Imaginea de mai sus imi aduce aminte de un sef zelos care mi-a spus odata, “Daca ai probleme cu sclavii astia, imi spui mie”. Bineinteles ca “sclavii” erau de fata.

Lucrurile stau de fapt mult mai simplu. Atata timp cat porti insemnele companiei trebuie sa accepti ca esti asociat cu compania respectiva. Perceptia despre o companie nu va fi formata pe de-a intregul datorita marketing-ului ci datorita relatiei pe care o au clientii cu angajatii acesteia. Ori aceste mesaje nu fac decat sa ma discrediteze din start ca angajat. La randul tau trebuie sa fii constient ca un sofer pe care il injuri in trafic, maine poate fi clientul tau.

Cine este Orbital si cine este Ivar?

Orbital Solution este o companie destul de tanara, fiind infiintata in 2007 si al carei presedinte este Marius. Domeniul principal de activitate consta in oferirea de solutii termice si instalatii pentru ansambluri rezidentiale, mici proiecte imobiliare si in curand distributia separata (catre vendori) a produselor ce alcatuiesc aceste sisteme de incalzire la nivel national.

Ivar este o companie italiana specializata in accesorii pentru sistemele de incalzire (robineti, valve etc) ce si-a creat o buna reputatie pe toate pietele pe care este prezenta – cca. 8 tari – iar in curand si-o va crea si pe piata romaneasca.

Recunosc ca este un proiect pentru care am lucrat “part time” si sunt fericit pentru aceasta reusita. Rolul meu a fost acela de a conduce si coordona discutiile cu Ivar, incepand cu un simplu email de curtoazie, o vizita a fabricii si finalizand cu o discutie cu contractul pe masa la sediul Ivar de langa Brescia.

Vorbind de vizita fabricii, m-a impresionat controlul calitatii acestor produse. La Ivar orice produs este supus unor teste riguroase de calitate pentru a fi siguri ca produsele lor respecta parametrii de eficienta, rezista uzurii si in cele din urma contribuie la crearea unei bune reputatii a companiei. Pentru a obtine calitate este nevoie de disciplina si de consecventa, insa managerii de la Ivar vorbeau despre calitate relaxati si cu zambetul pe buze.

Ma bucur ca am contribuit alaturi de echipa Orbital la intrarea pe piata romaneasca a unui produs de calitatea Ivar si sper ca in curand sa fie cat mai prezent la vanzare. Daca anul trecut era ofertat doar pentru proiecte, incepand cu acest an va merge si in canalul de distributie. Adrian, Silviu si restul echipei se vor ocupa de aceasta sarcina dificila.

Nota Bene. Din dorinta de a obtine un profit mai mare, unii contractori prefera sa doteze noile locuinte cu accesorii cat mai ieftine si evident mai putin rezistente in timp, insa daca doresc sa-si construiasca o afacere pentru mai multi ani, ar fi bine sa se gandeasca de doua ori inainte de a alege.

As zice chiar ca sloganul “zuper buna” nu se ridica la inaltimea calitatii produsului lor. Probabil ca acesta ar fi motivul pentru care nu comandasem niciodata de la ei. Vazusem cu ceva timp in urma niste pliante aruncate pe birouri pe la cateva intalniri la care am participat, insa mesajul nu m-a dus cu gandul decat la “another pizza”.

Problema este ca oamenii iau lucrurile foarte in serios atunci cand vine vorba despre mancare. Probabil ca cei care au creat sloganul s-au concentrat pe un joc de cuvinte si asocierea cu numele (Zaza) fara sa-si dea seama ca nu au valorificat suficient atribute foarte importante cum ar fi cel al calitatii si al retetei unice, atribute care fac diferenta. Cred ca superlativul (chiar si legat cu numele) functiona mai bine decat umorul in cazul Zaza Pizza. De exemplu se puteau crea o serie de variatiuni plecand de la generic catre particular cum ar fi: Za real taste sau Za best salad – asocierea cu numele facandu-se mai usor in acest fel. In fine, nu pretind ca abordarea mea ar fi cea corecta si foarte probabil ca m-am lasat furat de propriile mele idei. 

Oricum, felicitari Dragos pentru initiativa, felicitari Zaza Pizza pentru ca faceti treaba buna! Am decis ca odata cu acest post sa promovez si afaceri/ companii care mi-au placut. Mai ales ca pe zi ce trece par a fi din ce in ce mai putine…

Cred ca am gresit enorm punandu-le calificativul “poor minds”. Oamenii astia stiu perfect ce fac. Se numeste “agresivitate” dusa la paroxism. Pur si simplu intra in viata ta cu cea mai mare neobrazare insultandu-ti inteligenta cu o scrisoare scrisa cu limba de miere impreuna cu alte zeci de pagini de contracte pe care trebuie sa le completezi si sa le trimiti inapoi pentru activarea cardului.

Fac pariu pe o sticla de whisky ca imi vor activa cardul oricum, fara sa fie nevoie sa le trimit contractele. Si stii de ce? Pentru ca cineva de acolo dintr-un bloc de sticla isi freaca mainile gandindu-se ca nici nu se va vedea 1 Euro pe luna adaugat la creditul meu ca si cost suplimentar pentru administrarea cardului. Mai mult, tentatia e mare cand ai un card cu ceva bani pe el. Asta-i calculul, asta-i jocul, astia sunt ei.

Epilog. Sunt genul de om, cum se spune in popor, “mana larga”. Dau bani cersetorilor pe strada, platesc tot felul de taxe fara sa ma uit macar ce platesc, nu am contestat niciodata o amenda si nici nu m-am facut ca uit sa o platesc, imi platesc impozitele la timp, imi platesc ratele la timp, platesc orice spune administratorul blocului ca inseamna “amenajari”, nu cumpar dulciuri doar pentru fiul meu ci pentru toti copiii cu care se joaca, din cand in cand platesc datoriile parintilor, platesc la restaurant fara sa ma uit pe nota si nu-mi intreb niciodata sotia cat a costat-o vizita la coafor. Probabil din cauza asta nu reusesc sa strang mare lucru. Insa mi se activeaza imediat un “senzor” atunci cand cineva imi forteaza mana. Am o profunda lipsa de respect pentru oameni care nu imi respecta intimitatea si un dezgust total pentru cei care cred ca ma pot pacali. 1 Euro este o suma prea mare pentru aceasta speta de oameni si voi avea grija sa nu-i primeasca.

Intr-una din zile m-a sunat o domnisoara de la aceeasi banca, s-a asigurat intai ca sunt cine trebuie, apoi a inceput sa-mi recite despre “nemaipomenitul” card de credit, cu intonatie, mai avea putin si incepea sa-mi cante. Am intrerupt-o politicos si i-am spus ca nu imi trebuie, iar monologul (caci despre dialog nu cred ca era vorba) s-a incheiat subit: “bine, o zi buna!”.

Mai sa fie. Cred ca au fost multi ca mine pe lista acestei domnisoare, insa oare se intreaba cineva de acolo vreun moment de ce nu am acceptat? Poate ca descopereau o problema cu rezolvare simpla. Sau poate aflau de ce imi platesc ratele la timp iar eu aflam de ce au trimis-o la plimbare pe sotia mea cand a cerut sa verifice soldul si mai ales de ce nu m-a anuntat nimeni cand s-a modificat dobanda.

Raspunsul este simplu. Nu sunt multe banci dispuse sa poarte un dialog, pentru ca se pricep mai bine sa vorbeasca fara sa asculte, iar provocarea consta in a ti se spune un “cantecel” si a ti se lua banii… intelegi? Cam ca la sorcova asa…