Interviul

Lady looking for ideas
Sursa foto

Ma pregateam sa inchei o zi in care cea mai mare parte a timpului o petrecusem in interviuri. Ramasese un singur CV si trageam nadejde ca voi avea macar un candidat pe lista scurta dupa ce ceilalti esuasera lamentabil la o intrebare simpla pentru care nu exista un raspuns corect sau gresit. Ma interesa perspectiva fiecaruia asupra viitorului job aratandu-le unde vor fi plasati in echipa, apoi le ceream parerea. Eram dezamagit de faptul ca nu se oboseau macar sa incerce sa-si foloseasca imaginatia. Daca cineva ne-ar fi privit din pragul usii in momentul intrebarii, ar fi confundat sala de intalnire cu muzeul figurilor de ceara.

Ana, HR-ista (asa cum ii spuneam eu), se ocupase de primirea d-soarei candidat si incepuse cu un set de intrebari formale. Imi placea dezinvoltura cu care tipa raspundea intrebarilor si lucrurile pareau ca merg in directia corecta. Parea multumita de job-ul ei, asa ca am intrebat-o: Continue reading Interviul

Bani din vioara

Lucian Moraru - SonartDe ce muzicienii pot fi antreprenori de succes?

Ca muzician, ai de ales: fie te asezi frumos pe scaunul orchestrei Operei Romane si urmezi partitura, fie incerci sa creezi, sa-ti definesti propriul stil, pentru ca acesta sa devina in cele din urma propria-ti semnatura. Puterea de a crea vine odata cu exercitiul, cu  interesul pentru noutate si perfectionare, plus o sclipire de geniu. Practic, creatia lor nu este intotdeauna este un raspuns la mediu. Cu cat este mai diferita, cu atat are sanse sa fie remarcata.
Muzicienii vizionari gandesc antreprenorial. Practic, succesul sta chiar in mainile lor, desi, ca noi toti, ei activeaza intr-un segment in care concurenta este puternica.

O vioara suna bine, nu-i asa? Insa, o orchestra suna si mai bine. Lucian (imagine) s-a orientat către mai multe directii: canta in diverse orchestre, organizeaza evenimente private si face parte din Traffic Strings, o formatie in care el si cativa muzicieni ca el si-au unit pasiunea pentru muzica si astfel au devenit mai interesanti pentru public. Pentru a duce sunetul la o calitate superioara, Traffic Strings inregistreaza si editeaza muzica intr-un studio de productie din Londra. Muzica este disciplina in care sincronizarea cu “partenerii” tai este vitala.

Evident, analogia cu muzica mi s-a parut esentiala pentru ideea acestui scurt mesaj motivational. L-am dat pe Lucian ca exemplu pentru ca il cunosc si, momentan, este cea mai buna referinta pe care o am. Tu, eu si multi altii, nu cantam la vreun instrument. Cel putin, nu cat sa castigam bani din asta, insa putem invata ceva din asta. Continue reading Bani din vioara

Impresii de vacanta

DelphiniaNu am niciodata asteptari exagerate atunci cand merg in vacanta in strainatate. Tot ce stiu este ca muncesc pe rupte un an de zile si am la dispozitie doar o saptamana in care ma pot bucura de vacanta. Despre toate povestile legate de cum sunt tratati romanii si mai ales ce parere au strainii despre turistii romani, va spun sincer, nici macar nu am rabdare sa le ascult. Atata vreme cata platesc pentru niste servicii, doresc sa primesc ceea ce platesc. Fara alte pretentii, fara interpretari… OK, cu interpretari.

Nu stiu cum dracu’ mi se intampla ca aleg mereu extremele.
Cu doi ani in urma, in Spania, am ales un hotel in care nu reuseai sa pui geana pe geana nici cu dopuri in urechi. Tot felul de indivizi dadeau petreceri in balcon pana pe la sase dimineata, urland odata la cateva minute tot felul de indemnuri de ultrasi, pe care doar ei le intelegeau. Nemti, francezi, italieni, nordici scoteau din ei tot ce invatasera mai bun pe stadioane sau D-zeu stie pe unde. Asa ca, dupa o saptamana de vacanta, eram in urma rau de tot cu somnul. Serviciile, personalul, mancarea – totul la superlativ, insa de zgomot nu am scapat.
Anul trecut, in Grecia, am ales un resort (Delfinia) unde limba locala era germana si era plin de pensionari. Avantajul era ca gradina mediteraneana din jurul hotelului si faptul ca babalacii se culcau devreme se armonizau perfect intr-o liniste deplina.
In cele 7 zile petrecute acolo, personalul hotelului mi s-a parut absent, cu exceptia a doua “acrituri” de la receptia hotelului, pe care nu prea aveai cum sa nu le remarci. Erau tot timpul preocupate cu altceva. De exemplu, inchirierea unei masini a durat o ora, fara sa primim vreo explicatie. De cate ori trebuia sa le cer ceva, ma incerca acelasi sentiment din fata ghiseului “Taxe si impozite”. Continue reading Impresii de vacanta

Scoala vietii

Iti marturisec ca am vazut multe porcarii trecute in CV-uri, insa asta m-a lasat cu gura cascata, la propriu. Cum sa treci in CV, la studii, “Scoala vietii”?! M-am gandit de doua ori daca merita sa vorbesc despre asta sau nu.

CV-ul este fisa ta profesionala si personala, in care te prezinti in mod sintetic catre un potential angajator si reprezinta prima ta sansa de a obtine un interviu. Angajatorii au obiceiul sa-i cheme la interviu pe candidatii care se potrivesc cel mai bine cu nivelul de experienta ceruta de postul respectiv si/sau a caror mod de prezentare a CV-ului rezoneaza cu valorile echipei. Nimeni nu va dori sa aduca intr-o echipa de profesionisti pe cineva care tine cu orice pret sa impresioneze sau, pe romaneste, “sa ia fata”.

Nu brava si nu-ti umple CV-ul cu tot felul de “artificii”. De fapt, nu cred ca ti-ai dori sa fii vreodata angajat de cineva pe care l-ai impresionat cu “scoala vietii”.

Vinde-ma frumos!

De vreo cateva zile ma tot spameaza un individ care imi ofera o baza de 4 mil. de adrese de email. Mesajul e politicos (in atentia conducerii), subiectul, “nu trebuie sa lipseasca niciunei companii”, in totala contradictie cu oferta si mai suna si ca dracu. E ca si cand cineva ar veni pe strada si ti-ar spune: “Draga Domnule, am pentru dvs ceva ce nu trebuie sa va lipseasca. Sunt oglinzile dvs laterale, proaspat culese de catre “inginerii” nostri din parcare de la Plaza.”
Eu as schimba mesajul promotional cu urmatorul: “Cumpara baza noastra de date si vei avea oportunitatea sa experimentezi cum este sa primesti un mesaj de rahat, chiar de la tine.”

Suma sacrificiilor

M-am asezat pe canapeaua din hol si am incercat sa ma fac comod. Trecusem de doua interviuri cu agentia de recrutare si acesta urma sa fie ultimul. Ma domina un usor sentiment de presiune. Ma gandeam ca in lipsa mea email-urile curgeau iar timpul trecea in defavoarea mea. Aveam sa petrec multe ore peste program ca sa pot recupera timpul petrecut cu interviurile.

Ridic privirea si incep sa ma familarizez cu incaperea. Din zona in care ma aflu, se poate vedea un open space in care lucreaza, separati de tabliile birourilor, aproximativ 20 de oameni. Nu se aude decat zgomotul tastelor. Nimeni nu vorbeste cu nimeni. Din cand in cand isi face aparitia cate un tip in camasa alba, cu manecile suflecate asteptand rabdator sa-si ia foile din imprimanta. Pare a fi un manager. Unii nu-l observa, altii il privesc scurt cu coada ochiului si isi vad de treaba in continuare. Continue reading Suma sacrificiilor