- Nu am nici cea mai vaga idee. Veniti voi cu o idee…

Probabil ca daca vei lucra intr-un departament de marketing sau intr-o agentie de publicitate, un dialog de genul celui de mai sus va fi inceputul unui lung si chinuitor parcurs al unei campanii, pana ce rezultatul final ajunge la ochii si urechile consumatorului final. In realitate, raspunsul corect este: “nu am nici cea mai vaga idee despre ce trebuie facut, insa am o mie de idei despre cum as putea sa-ti modific creatia.”

Din pacate, iteratiile, adica modificarile repetate ale unui concept creativ, au si un revers pe termen lung. Urmatoarele creatii vor fi tot mai sarace. Entuziasmul creativilor se va diminua pe parcurs si vor propune dinadins concepte pe care sa-ti poti manifesta cele o mie de idei de schimbare. Nu vor face asta din rautate, ci pur si simplu au un mod de a se adapta situatiei, mult mai eficient decat al tau…

In Generali Center din Viena, numele Nadiei sta alaturi de ale altor celebritati ca: Pele, Arnold Schwarzenegger, Yuri Djorkaeff etc.

Daca vrei sa gasesti un raspuns cu adevarat valid la aceasta intrebare, ei bine nu trebuie sa cauti foarte departe. Pur si simplu intreaba-ti parintii.

Este uimitor cum reusesc sa faca suficient de mult cu foarte putini bani. Ei au o masura mai simpla a lucrurilor: se folosesc de lucruri mai mult timp, nu arunca nimic si intotdeauna gasesc prin debara sa inlocuiasca ceva ce s-a stricat prin casa. Ei nu cunosc notiunile de “cool”, “fitze” iar o zi insorita petrecuta intre peretii unui mall li se pare pierdere de timp. Pe de alta parte, cumparaturile lor de la supermarket nu se vor termina niciodata dupa trei zile…

1. Grad minim de toleranta - fata de rude apropiate, prieteni, vecini de bloc, colegi de serviciu sau de clasa.

2. Grad moderat de toleranta - fata de diverse companii care promit ceva si uita sau o dau in bara, fata de parteneri de afaceri (din alte companii), fata de echipe de fotbal favorite.

3. Grad maxim de toleranta - fata de politicieni, partide si organizatii aflate in administrarea statului.

Nu ti se pare ciudat ca tocmai cei care au puterea de a schimba cel mai mult si care ne “scriu” istoria beneficiaza de cel mai mare grad de toleranta?

Acum citeste te rog cu aceeasi toleranta ca si pana acum aceasta stire.

Solutia este sa ceri o avansare… si chiar o faci, incercand sa-ti gasesti cuvintele potrivite pentru ca stai prost cu diplomatia. Evident ca nu primesti nimic, iti dai demisia si trantesti usa nervos convins ca firma se va duce de rapa fara tine. Te retragi pe un blog sau pe un forum si incerci sa-ti gasesti repede cativa sustinatori care s-au simtit la randul lor nedreptatiti in scurta lor cariera. Un post, doua, trei si discutia se stinge.

Noroc ca piata este mare, iar maine vei merge la un nou loc de munca. Prima zi, alti colegi si alti manageri cretini incapabili sa-ti recunoasca adevarata valoare. Deci, mai bine deschide din nou lista de messenger, unul doua filmulete dragute si hai sa vedem ce mai e nou pe internet. Este greu sa faci cariera atunci cand altii nu te apreciaza…

Mai sa fie…

“Tu nu vezi Nicule ca astea merge cu fise?! Nu mai sta! Du-te la ala si da-i doi poli sa-ti dea carucioru’ lui!”

Cel caruia ii zicea “Nicu” scoate o bancnota de 5 Ron si se duce la “ala”. Un schimb scurt de cuvinte, apoi omul isi scoate repede sacosele din carucior, ia banii, multumeste si se suie in masina grabit sa iasa din parcare. De, ce sa-i faci. Romanul oportunist din fire n-ar pierde nimic…

Pai bine Andreea. Sa faceti voi sistemele de acces la carucioare pe baza de monede si nimic pe baza de bancnote?! Din principiu “targetul” de mai sus nu umbla cu monede. Cum ar fi sa mearga la o petrecere si sa inceapa sa arunce (fara numar) cu ele in lautari…

Saracul, nenea asta parea ca isi facuse bine planurile. Ce nu iau niciodata investitorii in calcul atunci cand se decid sa investeasca intr-o companie din Romania e, “shmenul de familie” sau “baietzeasca“.

In schimb suntem foarte rigurosi atunci cand ne planificam concediile, sarbatorile sau weekend-urile. Cred ca e o chestiune de motivatie sau de prioritati. Daca vom incepe fiecare prin a ne planifica activitatea profesionala (indiferent care este aceasta) la fel cum ne planificam vacantele, vom avea doar de castigat.

Aceasta este o observatie personala.

Odata ajuns, m-am simtit exact ca in Bucuresti atunci cand cauti disperat un loc de parcare. Apoi, dupa nici doua ore incercam sa-mi recuperez masina de la “ridicari auto” dand explicatii unui functionar bulgar corijent la matematica (pentru care 44 Leva (79 Ron) era egal cu 25 Euro). Problema a fost legata de semnul “oprirea interzisa” care era pozitionat pe strada pe care parcasem, insa dupa coltul strazii.

Statiunea era plina “ochi” de romani iar comerciantii bulgari afisau steaguri romanesti mai ceva ca la 1 decembrie. M-a impresionat faptul ca fiecare metru patrat era exploatat la maxim: constructii noi, terase, restaurante, magazine si hoteluri care in proportie de 70% erau deschise. Ca si stil, pot spune ca erau copii din aproape toata lumea, insa totul foarte curat si primitor. Aproape ca ma felicitam pentru alegere, pentru ca aveam ocazia sa ma detasez de stresul urban, de aglomeratie si de “neamul prost” care tine cu tot dinadinsul sa-si faca loc cu coatele. Insa, n-a fost sa fie…

Se pare ca oriunde am merge aducem cu noi si proastele obiceiuri de acasa. Imagineaza-ti o turma de rinoceri flamanzi care asteapta ora mesei in fata restaurantului hotelului si cum dau navala atunci cand usile se deschid, golind frenetic tavile bufetului suedez. Femei ”respectabile” care se intind de la o distanta de trei persoane din spatele tau si iti iau mancarea din fata… cu mana. Farfurii incarcate pana la refuz cu mancare amestecata din care nu intelegeai nimic, indivizi care tineau rand la coada pentru inca trei prieteni, foarte ocupati sa care tot desertul la masa lor.

In urma lor, dezastru! Mancare abia atinsa si lasata in farfurie, bucati de paine intregi si fructe lasate neatinse pe masa. Apoi, barul! Pai, cine e mai tare ca noi la bautura? Nimeni! Mai ales cand e “uol inclusiv”, nu-i asa?

Romanii ocupau nonstop barul hotelului si aveam impresia ca vedeam cam aceeasi indivizi de fiecare data stand tolaniti pe canapele si frecandu-se pe burta in timp ce isi lasau ostentativ, peste tricou, lantul de aur de la gat. O pacla de fum de tigara abia iti permitea sa vezi barul de la capatul salii unde alti indivizi “faceau zid” in jurul tejghelei.

Cum scopul excursiei mele nu era legat in nici un fel de mancare sau de bautura, plimbarile lungi de pe plaja m-au ajutat sa vad toate acestea putin mai detasat. Asta e! Erau de-ai nostri…

La intoarcere am facut o scurta oprire in Eforie Sud. Cele mai multe hoteluri erau inchise si nici nu parea ca se osteneste cineva cu pregatirile pentru acest sezon estival, care daca nu ma insel a si inceput. Gramezile de scoici si de alge intinse pe plaja si scheletele ruginite ale chioscurilor improvizate formau un peisaj dezolant. Probabil ca spoiala romaneasca de “ochii turistului” nu va lasa la greu turismul romanesc nici anul acesta. Cei 50 Euro camera pe zi (fara masa) vor contribui semnificativ, timp de patru luni, la bunastarea hotelierului roman care isi freaca mainile bucuros si ne asteapta pe litoral si anul acesta.