Desi mai sunt cateva zile pana ce voi implini 39 de ani, cea mai frumoasa surpriza a venit astazi de la cea mai frumoasa echipa. O echipa mica dar entuziasta formata din oameni cu un puternic simt al datoriei si care nu se plang niciodata de munca, desi nu pot spune ca am reusit sa le ofer cele mai bune conditii. Asadar, multumesc frumos pentru roll up: Adina, Petru, Maya, Madalina, Mirela, Diana, Marius A, George, Eugen, Alina, Lucian, Marius B, Aurel.

Nota bene. Ca sa se confirme ca aceasta este o zi a surprizelor, am aflat cu stupoare ca am fost numit administrator al Adevarul Holding. Bineinteles ca este o eroare. Doar ca lamurire, sunt administrator si director al SC AdevarulShop SRL, entitate juridica separata.

Este OK. Erori se intampla chiar si la case mai mari si personal raman acelasi cititor fidel al DailyBusiness.ro, Forbes si ZF.

LE – Daily Business a corectat articolul. Multumesc pentru proptitudine.

Este un proiect lansat in urma cu 6 luni de catre o echipa entuziasta din cadrul grupului Adevarul si s-a axat in principal pe vanzarea de carte. A evoluat destul de frumos, chiar cu micile sale imperfectiuni si imi va reveni sarcina de a-l transforma intr-o afacere, cu tot ce implica un business online: formarea unei echipe, optimizarea zonei de suport clienti, relatia cu furnizorii, marketing etc.

Retrospectiva ultimelor 3 luni. In cele trei luni de activitate pe cont propriu, am avut foarte multe intalniri si discutii cu oameni din industrii destul de diferite. Intr-una dintre postarile sale pe acest blog, Ciprian Gavriliu imi spunea despre crearea unei oferte de servicii pe partea operationala. Se pare ca aceasta ramane inca o zona importanta unde se poate creste un business adevarat de consultanta. Cele mai multe dintre cererile clientilor au venit pe aceste servicii. In acest moment, sunt foarte multe site-uri, insa mult mai putine afaceri in adevaratul sens al cuvantului. Daca inainte de criza ideea de a avea un business online era considerata un “nice to have”, din ce in ce mai multi antreprenori acorda prioritate crearii si dezvoltarii unui proiect online.

Intalnirile cu cateva agentii de publicitate (nespecializate) s-au dovedit a fi pierdere de timp. Nu am vazut niciodata mai multa rigiditate din partea unor oameni care ar trebui sa fie… well… “open minded”. Internetul si in particular marketing-ul online, trece la capitolul “punctate” (l-am facut si pe asta) iar ceea ce se vinde mai departe la client l-ar face sa rada chiar si pe un incepator in marketing-ul online. Un banner care sa faca ceva, sa se miste, totul de dragul artificiului, al jocului si cu evaluare ochiometrica lasata la stiinta si zelul account-ului. Nu o sa-ti vina sa crezi pe cati bani se fac toate astea.

Revenind la paragraful anterior, partea cea mai dificila este ca cei mai multi clienti cer implicare 8h/zi in proiectul lor, iar genul acesta de cereri au tot venit in aceasta perioada. Intr-un final m-am oprit la acest proiect, sper ca cel putin pentru urmatoarele 6 luni.

Revin cu update pe subiect.

Raportul GfK Temax il puteti vedea aici

Astfel, se incheie o colaborare de mai bine de 4 ani cu Fit Distribution in care am punctat, impreuna cu echipa, realizari dar si greseli, bucurii si ocazional dezamagiri. Tragand linie, pot spune ca cei patru ani petrecuti in industria locala de ecommerce au reprezentat  poate cea mai interesanta pagina din intreaga mea experienta profesionala de pana acum.

Desi sunt putini cei care au timp sa observe acest lucru, industria de ecommerce este poate cea mai spectaculoasa din mediul online romanesc. Este vie, unii respecta regulile altii nu dau doi bani pe ele, unii folosesc strategii de crestere altii strategii kamikaze, insa cu toate aceste este o industrie care creste in timp ce multe altele sufera. Clientii beneficiaza de serviciile si de atentia pe care marii retaileri nu le-au putut pune niciodata impreuna, oricat s-ar da unii cu fundul de pamant. Clientii sunt constienti de valoarea banului lor si nu mai sunt dispusi sa mai accepte ideea “buy and pray” doar pentru ca magazinul din care au cumparat are cateva mii de metri patrati. Au invatat sa deosebeasca imaginea de calitate, sunt constienti ca perceptia nu inseamna realitate si asta incepe sa-i coste foarte scump pe cei care inca aleg sa joace aceasta carte.

Am postat un “thank you note” pentru echipa cu care am lucrat, atat pentru cei alaturi de care am fost in acesti ani cat si pentru cei alaturi de care am petrecut mai putin timp, pentru partenerii remarcabili (nu-i voi enumera aici pentru a nu omite pe cineva) alaturi de care am derulat proiecte importante si nu in ultimul rand pentru oamenii speciali din online de la care am invatat ca o strangere de mana e mai importanta decat un contract.

In ceea ce ma priveste, am pus bazele unei mici afaceri personale. Aici este o prezentare, deocamdata modesta, a serviciilor oferite, insa cu timpul acestea se vor extinde pe masura ce voi descoperi noi resurse si oportunitati in relatia cu clientii. Daca doresti sa-mi oferi un feedback legat de site, cu mare placere.

Ma bucura nespus faptul ca Marius este un sustinator al acestui “plan” personal si asta imi da mai mult curaj pentru viitor. Bineinteles, activitatea pe acest blog nu se incheie aici, din contra. Voi continua sa scriu aici, dar si pe blogul firmei. Voi vorbi ceva mai mult si mai degajat despre retail, marketing, oameni, companii, carti de marketing, experiente trecute sau cele ce vor urma.

Daca iau in calcul o medie de 5 minute petrecute cu fiecare dintre cei cu care am schimbat carti de vizita (cu unii am petrecut mai mult timp, cu altii mai putin de un minut) imi reiese ca tocmai am aruncat la cos 24 de ore de intalniri si discutii cu oameni cu care am colaborat sau discutat candva.

Cum vine vorba, “life’s a changing process“.

In spiritul celor de mai sus, iti recomand ca la final de 2010 sa-ti iei un scurt ragaz si sa faci putina curatenie printre hartii, cursuri, emailuri, documente, fisiere. Este un bun prilej sa-ti improspatezi memoria cu lucruri pe care le-ai facut si au dat rezultate, lucruri pe care le-ai facut dar nu ti-au adus nimic sau lucruri pe care le-ai lasat neterminate.

Nu duce cu tine “balast” in anul urmator. Vei avea nevoie sa te misti mai mult si surplusul te incurca sau te ingreuneaza.

Un an nou si bun iti doresc!

Am facut o cerere catre o agentie de turism si iata ce oferta am primit:

Probabil ca tipul a vrut sa dea copy/paste pentru un alt destinatar. Oricum, bancul e cam vechi insa a fost cea mai originala oferta pe care am primit-o… 

Aceleasi comentarii malitioase la adresa arbitrajului, aceleasi calcule legate de sansele de calificare (dumnezeule, e primul meci), aceleasi analize si scuze la adresa jucatorilor si nelipsitele comparatii – ei au bani, noi nu. Comentatorii trag linie dupa primul meci. Zero la zero, e bine! Avem sanse!

Abia s-a incheiat campionatul mondial. O lectie despre mentalitati, orgolii si tactici esuate, in care am vazut echipe mari trimise acasa inca din faza grupelor. O lectie despre vointa si dorinta de a invinge, dar noi scoatem creionul si hartia dupa primul meci. Nu am invatat nimic!

Intentia mea nu este sa comentez acest meci ci sa blamez o mentalitate. O ipoteza mai veche care incepe treptat sa devina certitudine. Am senzatia ca in tot ce facem, alegem jocul la zero. Nu vrem sa castigam dar nici sa pierdem. Vrem sa fie “caldut”. O mentalitate care ne trage in jos si de aceea nu vom castiga niciodata. Fie ca vorbim de sport, politica, economie sau orice alt domeniu in care activam.

Azi am primit vizita lui “Her Panaitescu”, un mare trainer in marketing-ul online si cel mai mare strateg si pasionat in pozatul rozatoarelor de camp. Atat de pasionat incat isi va vopsi masina in culori de camuflaj – varianta editie limitata – si o va invata sa-l urmeze tiptil, dupa copaci.

Calmul si relaxarea lui sunt molipsitoare, deci aveti grija cand va intalniti cu el, sa nu cumva sa fiti sub presiunea vreunui deadline. In imagine, intre o discutie amicala si un ochi aruncat la colegii preocupati sa rezolve un meci de Fifa 2009.

Later Edit. Putin mai tarziu a aparut si Vali Petcu (Zoso), insa este exact opusul lui Doru. Intalnirile cu el sunt putin mai scurte decat stationeaza personalul in Halta Traian.

Pentru a evita incidentul de acum doi ani, am lasat masina in parcarea amenajata la subsolul hotelului. Desi pretul a fost putin cam mare, am preferat totusi aceasta alternativa ca sa evit situatia in care imi vizitam masina mai des dacat imi vizitam camera.

Hotelul este unul dintre cele mai mari din statiune, daca nu cumva chiar cel mai mare. Din cate am inteles de la personalul hotelului am fost cam 1000 de turisti cazati, peste 90% romani.

Aproape ca nu era loc in hotel ramas neocupat: receptie, piscina, sala de mese, baruri, sala de sport, terasa, aproape oriunde intorceai capul se vorbea romana. Peste toate acestea ProTV-ul a aparut intr-una din zile pentru clasicul reportaj, “turismul lor vs. turismul nostru”. Facand o paranteza, in drumul catre Bucuresti un oficial roman (nu am retinut foarte bine numele) declara pe un post de radio ca: “datorita crizei economice, nici bulgarii nu au beneficiat de prezenta turistilor romani, raportul fiind de fapt de doar 500 la 3000″. Adica 500 de turisti pe litoralul romanesc vs 3000 pe litoralul bulgaresc. Dupa parerea mea, raportul a fost de aproximativ 1000 la 15000 din care vreo 700 de turisti nostalgici probabil ca s-au oprit din drum pentru un scurt ragaz pe litoralul romanesc, cu speranta ca ceva s-a schimbat. Cum restaurantele prafuite cu lacatul pe usa, terasele goale si hotelurile inchise nu prea i-a inspirat nici macar pentru a consuma sandvisul si cola aduse de acasa, si-au vazut linistiti de drum.

Revenind la recenta excursie, foarte multe familii de romani cu copii, motiv pentru care era organizat in fiecare seara cate un eveniment special pentru cei mici, intr-una din salile hotelului.

In apropiere la o distanta decenta de mers cu masina se pot vizita: Castelul Balcic inconjurat de o superba gradina botanica, Cetatea Kaliakra (mai ales pentru peisajul din jurul cetatii) si Varna – eventual pentru o cafea in mall-ul din oras sau pentru o vizita la catedrala.

Cam atat deocamdata. Pentru curiosi, cateva poze.

Doua fotografii facute anul trecut, de Pasti, in vizitele mele pe la manastirile din Bucovina.

Un lucru interesant, desi scrijeliturile de pe peretii bisericii Manastirii Sucevita ar putea fi catalogate ca “vandalizari”, daca le urmaresti cu atentie vei vedea ca unele dateaza de foarte multi ani, unele sunt scrise cu litere chirilice iar unele dintre ele apartin probabil unor turisti straini, pentru ca numele nu prea se aproapie de clasicele “Ion si Maria”.

Desi proprietarii “semnaturilor” au disparut demult dintre noi, insemnarile lor au ramas. Sa fi fost oare primele incercari de socializare?

Un gand bun si un Paste Fericit tuturor!