Aceleasi comentarii malitioase la adresa arbitrajului, aceleasi calcule legate de sansele de calificare (dumnezeule, e primul meci), aceleasi analize si scuze la adresa jucatorilor si nelipsitele comparatii – ei au bani, noi nu. Comentatorii trag linie dupa primul meci. Zero la zero, e bine! Avem sanse!

Abia s-a incheiat campionatul mondial. O lectie despre mentalitati, orgolii si tactici esuate, in care am vazut echipe mari trimise acasa inca din faza grupelor. O lectie despre vointa si dorinta de a invinge, dar noi scoatem creionul si hartia dupa primul meci. Nu am invatat nimic!

Intentia mea nu este sa comentez acest meci ci sa blamez o mentalitate. O ipoteza mai veche care incepe treptat sa devina certitudine. Am senzatia ca in tot ce facem, alegem jocul la zero. Nu vrem sa castigam dar nici sa pierdem. Vrem sa fie “caldut”. O mentalitate care ne trage in jos si de aceea nu vom castiga niciodata. Fie ca vorbim de sport, politica, economie sau orice alt domeniu in care activam.

Calmul si relaxarea lui sunt molipsitoare, deci aveti grija cand va intalniti cu el, sa nu cumva sa fiti sub presiunea vreunui deadline. In imagine, intre o discutie amicala si un ochi aruncat la colegii preocupati sa rezolve un meci de Fifa 2009.

Later Edit. Putin mai tarziu a aparut si Vali Petcu (Zoso), insa este exact opusul lui Doru. Intalnirile cu el sunt putin mai scurte decat stationeaza personalul in Halta Traian.

Pentru a evita incidentul de acum doi ani, am lasat masina in parcarea amenajata la subsolul hotelului. Desi pretul a fost putin cam mare, am preferat totusi aceasta alternativa ca sa evit situatia in care imi vizitam masina mai des dacat imi vizitam camera.

Hotelul este unul dintre cele mai mari din statiune, daca nu cumva chiar cel mai mare. Din cate am inteles de la personalul hotelului am fost cam 1000 de turisti cazati, peste 90% romani.

Aproape ca nu era loc in hotel ramas neocupat: receptie, piscina, sala de mese, baruri, sala de sport, terasa, aproape oriunde intorceai capul se vorbea romana. Peste toate acestea ProTV-ul a aparut intr-una din zile pentru clasicul reportaj, “turismul lor vs. turismul nostru”. Facand o paranteza, in drumul catre Bucuresti un oficial roman (nu am retinut foarte bine numele) declara pe un post de radio ca: “datorita crizei economice, nici bulgarii nu au beneficiat de prezenta turistilor romani, raportul fiind de fapt de doar 500 la 3000″. Adica 500 de turisti pe litoralul romanesc vs 3000 pe litoralul bulgaresc. Dupa parerea mea, raportul a fost de aproximativ 1000 la 15000 din care vreo 700 de turisti nostalgici probabil ca s-au oprit din drum pentru un scurt ragaz pe litoralul romanesc, cu speranta ca ceva s-a schimbat. Cum restaurantele prafuite cu lacatul pe usa, terasele goale si hotelurile inchise nu prea i-a inspirat nici macar pentru a consuma sandvisul si cola aduse de acasa, si-au vazut linistiti de drum.

Revenind la recenta excursie, foarte multe familii de romani cu copii, motiv pentru care era organizat in fiecare seara cate un eveniment special pentru cei mici, intr-una din salile hotelului.

In apropiere la o distanta decenta de mers cu masina se pot vizita: Castelul Balcic inconjurat de o superba gradina botanica, Cetatea Kaliakra (mai ales pentru peisajul din jurul cetatii) si Varna – eventual pentru o cafea in mall-ul din oras sau pentru o vizita la catedrala.

Cam atat deocamdata. Pentru curiosi, cateva poze.

Doua fotografii facute anul trecut, de Pasti, in vizitele mele pe la manastirile din Bucovina.

Un lucru interesant, desi scrijeliturile de pe peretii bisericii Manastirii Sucevita ar putea fi catalogate ca “vandalizari”, daca le urmaresti cu atentie vei vedea ca unele dateaza de foarte multi ani, unele sunt scrise cu litere chirilice iar unele dintre ele apartin probabil unor turisti straini, pentru ca numele nu prea se aproapie de clasicele “Ion si Maria”.

Desi proprietarii “semnaturilor” au disparut demult dintre noi, insemnarile lor au ramas. Sa fi fost oare primele incercari de socializare?

Un gand bun si un Paste Fericit tuturor!

Orasul.

Oamenii. Un lucru pe care l-am urat intotdeauna in viata de zi cu zi este “zgaitul tamp” din partea unora atunci cand mergi pe strada. Neatentia civila functioneaza in Taipei la toate nivelurile de varsta, o privire scurta, discreta si oamenii isi vad mai departe de drum. Un lucru intelept de altfel intr-o societate atat de aglomerata. Cei mai multi nu o duc tocmai grozav, insa nu auzi pe nimeni plangandu-se si aproape toti zambesc. Cateodata ma simteam stanjenit de amabilitatea cu care eram intampinat la tot pasul, incepand cu personalul hotelului care se grabea sa-mi deschida dimineata usa hotelului cu un zambet larg pe fata, domnisoarele de la restaurant care nu indrazneau sa-si ridice bacsisul de pe masa pana ce nu te ridicai si plecai din restaurant si chiar a vanzatorilor din micile magazine – mi-a luat 30 de minute pana am gasit un card SD potrivit pentru telefonul meu Nokia intr-un magazin si nici macar o clipa vanzatorul nu a dat semne ca e dispus sa renunte. Wally Olins puncta in cartea sa, “On Brand”, ca europenii nu vor reusi vreodata sa bata ospitalitatea asiatica. O remarca pe care abia recent am inteles-o. Peste toate acestea am primit un chestionar din partea hotelului prin care eram invitat sa dau calificative…
Oamenii par sa aiba mai multa rabdare, totul se desfasoara cu calm, intr-un conformism general si nimeni nu considera ca trebuie sa “o ia pe scurtatura” pentru ca timpul lui este mai important decat al celorlalti.

Computex. A fost impartit in trei locatii diferite, insa am reusit sa vad totul abia dupa doua zile. Nu voi incerca sa enumar marcile prezente la Computex pentru ca ar fi timp si spatiu irosit. Eram practic “tras de maneca” aproape de fiecare data cand treceam prin dreptul unui stand, fiecare expozant fiind dornic sa poarte o discutie sau macar sa-ti lase o carte de vizita.
Se pare ca netbook-ul este produsul cel mai vizat de catre producatori, conectivitatea wireless si solutii GPS pentru end-useri sau customizate pentru companii. Nu are rost sa inventez roata spunand ca tendinta generala este de miniaturizare, spatiu mai mare de stocare, viteza de lucru si bineinteles conectivitate. Insa asa cum vad lucrurile in viitorul apropiat industria IT va asimila treptat industria produselor electronice si chiar pe cea a produselor electrocasnice, pentru aceasta din urma fiind poate cea mai buna alternativa de a combate declinul in care a intrat in ultimii doi ani.

Intalnirea de afaceri. Intr-un post acum ceva vreme spuneam despre modul neproductiv in care ne consumam timpul pe la intalniri doar pentru a purta discutii. Se pare ca intalnirile maraton pe care le-am avut au reusit sa bata orice record pe care mi l-am imaginat: 8 intalniri in doar 1 ora si 40 de minute. Si ghici ce?! Nu am simtit deloc nevoia sa cer informatii suplimentare sau lamuriri pe marginea unui subiect. Politetea interlocutorilor mei era covarsitoare: cartea de vizita era oferita cu ambele maini, gest urmat de o plecaciune, oamenii nu se asezau la masa de intalnire daca nu erau invitati sa ia loc, iar discutia era centrata fix pe scopul intalnirii, fara detalii, fara alte amabilitati sau povesti inutile. Personal nu m-as simti deloc confortabil cu un comportament similar la intalnirile din tara (si drept vorbind ar fi putin aiurea), insa discutia centrara pe subiect ar fi de imprumutat, si cat mai repede. Intr-o intalnire cu parteneri asiatici nu este importanta doar politetea lor ci iti recomand sa fi o gazda buna la randu-ti si mai ales sa nu vorbesti mult si fara rost.

Impactul cultural. Nu iti voi povesti despre Taipei 101  sau despre monumentul lui Chiang Kai-Shek pentru ca sunt sigur ca pe internet pot fi gasite materiale mult mai interesante. Prefer sa inchei aceasta ultima idee cu o framantare mai veche de-a mea si cateva recomandari.

Cu multi ani in urma, pe vremea cand nu prea ieseam din tara, ceream impresii unor oameni care vizitau locuri si tari pe care eu le vazusem doar la televizor. Poate ca sunt eu putin mai orientat catre latura spirituala, insa aproape intotdeauna ma dezamageau raspunsurile primite. De exemplu:

Intrebare: “Cum a fost in Japonia? Ce impresie ti-a lasat orasul (Tokio)?”
Raspuns: “Cladiri inalte, viata nene! Aaa…si nu prea mi-a placut mancarea aia…”

Bineinteles, problema raspunsurilor nu era particularizarea, ci faptul ca la asta se rezuma tot.

Cateva recomandari personale:

1. Pentru a intelege o cultura diferita de a noastra trebuie sa ne lepadam de prejudecati dar si de unele obiceiuri de acasa si mai ales intai sa fim atenti la oameni si abia apoi la ce au construit ei.

2. Cauta intotdeauna pe cineva dispus sa iti impartasasca din obiceiurile locale: un ghid, un receptioner sau pur si simplu un necunoscut. De exemplu, “a te distra” in Taipei se reduce la maxim doua optiuni…

3. Fa un research scurt pe net atunci cand urmeaza sa vizitezi o tara straina si afla cate putin din istoria ei, clima, obiectivele turistice sau chiar legile tarii respective. De exemplu, e bine sa stii dinainte ca a fotografia o femeie musulmana in Dubai este interzis.

4. Dormi putin si viziteaza mult. Nu se stie niciodata cand si daca te vei intoarce acolo.

Sunt doar cateva recomandari simple din umila mea experienta turistica, pe care personal le urmez cu sfintenie oriunde m-as duce si chiar imi prind bine.

Ce sa zic, felicitari baietilor de la web (George, Dan) lui Geo si lui Traian care s-a dovedit a fi un bun actor alimentand si mai mult disperarea mea in cele cateva minute care au trecut pana ce mi-au dezvaluit farsa

In decursul unui an am postat de 54 de ori si am primit aproape 120 de comentarii (sper ca am numarat corect) exceptand trackback-uri si propriile mele comentarii. Destul de putine posturi comparativ cu cea mai mare parte a bloggerimii, insa aceasta frecventa destul de modesta a fost asumata de la bun inceput.

Doresc sa le multumesc tuturor celor care au comentat pe acest blog, celor care mi-au dat referinte pentru unele dintre posturi si celor care m-au adaugat in blogroll.

Nu in ultimul rand, iti multumesc tie pentru ca citesti acest blog si pentru cel de-al doilea an de existenta iti promit sa scriu mai des despre marketing, oameni si companii.

As zice chiar ca sloganul “zuper buna” nu se ridica la inaltimea calitatii produsului lor. Probabil ca acesta ar fi motivul pentru care nu comandasem niciodata de la ei. Vazusem cu ceva timp in urma niste pliante aruncate pe birouri pe la cateva intalniri la care am participat, insa mesajul nu m-a dus cu gandul decat la “another pizza”.

Problema este ca oamenii iau lucrurile foarte in serios atunci cand vine vorba despre mancare. Probabil ca cei care au creat sloganul s-au concentrat pe un joc de cuvinte si asocierea cu numele (Zaza) fara sa-si dea seama ca nu au valorificat suficient atribute foarte importante cum ar fi cel al calitatii si al retetei unice, atribute care fac diferenta. Cred ca superlativul (chiar si legat cu numele) functiona mai bine decat umorul in cazul Zaza Pizza. De exemplu se puteau crea o serie de variatiuni plecand de la generic catre particular cum ar fi: Za real taste sau Za best salad – asocierea cu numele facandu-se mai usor in acest fel. In fine, nu pretind ca abordarea mea ar fi cea corecta si foarte probabil ca m-am lasat furat de propriile mele idei. 

Oricum, felicitari Dragos pentru initiativa, felicitari Zaza Pizza pentru ca faceti treaba buna! Am decis ca odata cu acest post sa promovez si afaceri/ companii care mi-au placut. Mai ales ca pe zi ce trece par a fi din ce in ce mai putine…

Am facut aceasta introducere pentru ca acest comportament dezordonat se repeta de multi ani si nici macar vestile legate de criza sau apropierea unui an dificil nu i-a deteminat pe “ai nostri ca brazii” sa-si schimbe naravul. Poate mai multa cumpatare si mai putina isterie faceau sarbatorile cu adevarat “linistite”.

Cu totii avem obiective pentru 2009, fie ca sunt obiective profesionale sau personale sau poate ca urmeaza sa le stabilim. Pentru ca urmeaza (intr-adevar) un an dificil, da-mi voie sa-ti fac cateva recomandari de care poti tine cont atunci cand iti stabilesti obiectivele:

- Trecerea in noul an nu iti aduce nimic magic, deci fii realist(a) in stabilirea unui obiectiv. De exemplu, nu iti imagina ca noul an iti va aduce o casa sau o masina daca tu nu ai deja cel putin 50-60% din valoarea fiecareia sau nu iti inchipui ca vei trece examenele cu nota 10 daca tu nici macar nu stii la ce materii trebuie sa te pregatesti. Trebuie sa existe un precedent. Daca nu ai banii, macar sa ai idee cum ii poti obtine iar daca examenele sunt luna viitoare, greu de crezut ca vei avea un obiectiv realizabil;

- Raporteaza obiectivul la ceea ce poti face tu, nu la ceea ce ar putea sa faca altii pentru tine. De exemplu, “obiectivul meu este sa-l conving pe X sa-mi dea calculatorul lui”. Gresit! Obiectivul tau este sa ai un calculator, mai departe tine doar de strategie si de actiuni (tactici) care in mod sigur ca nu se limiteaza la atat;

- Cel putin unul dintre obiectivele tale trebuie sa aiba un rezultat concret in viitor. De exemplu, “sa invat limba franceza” este un obiectiv important care necesita timp si multe ore de studiu, dar daca nu intentionezi sa lucrezi pentru vreo companie in care se vorbeste franceza, mi-e teama ca tot efortul e cam degeaba;

- Cel mai mare inamic al tau este timpul. Daca obiectivul tau este sa devii un profesionist in campanii Adwords, nu da o bere pe gat gandindu-te ca te apuci de maine. Sunt cateva sute de pagini de “guidelines” pe care trebuie sa le mai si intelegi, nu doar sa le citesti, deci apuca-te de astazi.

Este bine sa realizezi mai mult decat iti propui.

Am dat doar cateva exemple, unele poate putin bizare si imi cer scuze anticipat daca vreun exemplu nu este suficient de elocvent. Nu in ultimul rand, pentru realizarea oricarui obiectiv sunt necesare mai multe actiuni pe care va trebui sa ti le organizezi (eventual pe o foaie) si mai ales sa ti le prioritizezi. Altfel, chiar si realizarea unui obiectiv modest cum ar fi organizarea “revelionului perfect”, te va prinde in ultimul ceas pe la vreo coada… eventual pe la spalatoria auto…

Un an bun iti doresc!

Nu pot spune ca sunt un sportiv pasionat, insa inotul este singura activitate sportiva care ma deconecteaza si care ma face sa ma simt “ca pestele in apa”. In rest, nu ma dau in laturi de la nimic atunci cand am ocazia: fotbal, tenis de masa, basket sau pescuitul la lanseta. Evident ca toate acestea se intampla foarte rar

Nu prea am cui sa-i dau mai departe deci, stafeta ramane aici.