Cina cu prieteni

Cina cu prtetenii - ArCubIncerca sa-i asculte cum povesteau despre vacanta lor din Italia si abia se putea concentra la detalii. Ultima discutie pe care o avusese cu Tom, inainte ca acesta sa iasa pe usa, ii tot venea in minte si nu se putea gandi la altceva. Ii promisese lui Tom ca le vor da vestea impreuna. Karen si Gabe erau prietenii lor nedespartiti de 12 ani si tineau foarte mult la aceasta relatie.
Era agitata si se intreba cat va mai putea sa ascunda acest lucru. Vinul de pe masa ii devenise cel mai bun prieten si, fara sa-si dea seama, reusise sa termine doua pahare, in timp ce Karen si Gabe se intreceau in detalii despre minunata lor vacanta, entuziasti si plini de energie.

– Femeia asta gateste de 70 de ani, spuse Karen.
– Iti dai seama?, completa Gabe.

Povestea lor despre “experienta culinara” din Italia era pentru Beth inca o mostra din viata lor perfecta, in timp ce simtea cum viata ei se duce de rapa. Incerca sa-si aprinda o tigara, insa bricheta era de negasit in geanta. Nu mai rezista si izbugni in plans, in timp ce Karen si Gabe sarira sa o consoleze, contrariati de starea lui Beth.

– Tom ma paraseste!, spuse Beth plangand.
– Ce?, raspunse Karen dupa o pauza de cateva secunde, socata de veste.

Cum ar fi daca ai afla intr-o zi ca cei mai buni prieteni se despart? Cat de usor ai trece peste asta si ce ai fi dispus sa faci ca sa indrepti situatia? Cum ar fi daca ai incerca sa te pui si tu in aceeasi situatie? Ramane de vazut.
Cina cu prieteni“, nu este o piesa de teatru. E un fragment din viata reala, am putea fi noi si prietenii nostri, interpretati impecabil de: Cerasela Iosifescu, Vlad Zamfirescu, Nadiana Salagean si Marius Cordos.
Piesa este condimentata cu mult umor, ceea ce dilueaza mult din drama situatiei.

………………………

Totul incepe cu o intalnire, o sarutare, o invitatie la, “hai sa-i cunosti pe ai mei” si de la dorinta de a fi impreuna pana la adanci batraneti. Timpul trece si aveti de infruntat impreuna probleme care, treptat, devin mai importante decat ceea ce odata v-a adus impreuna. De fapt, acel sentiment se tot indeparteaza si devine cu timpul tot mai strain, lasand loc unei prietenii sincere, unui parteneriat in lupta cu viata.

Relatiile sunt incercate. Unii renunta si aleg alt drum, altii prefera rutina lasand lucrurile asa cum sunt, traind captivi in perceptii mediocre despre cum trebuie traita viata, altii reusesc sa tina flacara vie prin umor si creativitate. Problemele vin si se duc, insa anii pierduti nu se mai intorc niciodata. Nu sunt in masura sa-ti dau exemple de urmat si nici sfaturi, pentru ca unul dintre lucrurile la care ma pricep cel mai putin este viata altora, insa dupa ce vei vedea piesa, poate fi un subiect interesant de reflectie.

 

O zi obisnuita

Niciodata nu am vazut nimic special in propriile zile de nastere, am oferit un suc si un fursec si am trecut mai departe. Am toata stima pentru cei ce reusesc sa-si transforme ziua de nastere in cea mai frumoasa sarbatoare din an. Personal sunt mai putin creativ, am incercat de cateva ori, dar nu mi-a iesit. Vorba unui prieten: “Tu adu bautura ca ne ocupam noi!”

Desi mai sunt cateva zile pana ce voi implini 39 de ani, cea mai frumoasa surpriza a venit astazi de la cea mai frumoasa echipa. O echipa mica dar entuziasta formata din oameni cu un puternic simt al datoriei si care nu se plang niciodata de munca, desi nu pot spune ca am reusit sa le ofer cele mai bune conditii. Asadar, multumesc frumos pentru roll up: Adina, Petru, Maya, Madalina, Mirela, Diana, Marius A, George, Eugen, Alina, Lucian, Marius B, Aurel.

Nota bene. Ca sa se confirme ca aceasta este o zi a surprizelor, am aflat cu stupoare ca am fost numit administrator al Adevarul Holding. Bineinteles ca este o eroare. Doar ca lamurire, sunt administrator si director al SC AdevarulShop SRL, entitate juridica separata.

Este OK. Erori se intampla chiar si la case mai mari si personal raman acelasi cititor fidel al DailyBusiness.ro, Forbes si ZF.

LE – Daily Business a corectat articolul. Multumesc pentru proptitudine.

 

 

Din nou cu norma intreaga.

Incepand de vineri, 18 martie imi voi dedica cea mai mare parte a timpului unui nou proiect de e-commerce: AdevarulShop.

Este un proiect lansat in urma cu 6 luni de catre o echipa entuziasta din cadrul grupului Adevarul si s-a axat in principal pe vanzarea de carte. A evoluat destul de frumos, chiar cu micile sale imperfectiuni si imi va reveni sarcina de a-l transforma intr-o afacere, cu tot ce implica un business online: formarea unei echipe, optimizarea zonei de suport clienti, relatia cu furnizorii, marketing etc.

Retrospectiva ultimelor 3 luni. In cele trei luni de activitate pe cont propriu, am avut foarte multe intalniri si discutii cu oameni din industrii destul de diferite. Intr-una dintre postarile sale pe acest blog, Ciprian Gavriliu imi spunea despre crearea unei oferte de servicii pe partea operationala. Se pare ca aceasta ramane inca o zona importanta unde se poate creste un business adevarat de consultanta. Cele mai multe dintre cererile clientilor au venit pe aceste servicii. In acest moment, sunt foarte multe site-uri, insa mult mai putine afaceri in adevaratul sens al cuvantului. Daca inainte de criza ideea de a avea un business online era considerata un “nice to have”, din ce in ce mai multi antreprenori acorda prioritate crearii si dezvoltarii unui proiect online.

Intalnirile cu cateva agentii de publicitate (nespecializate) s-au dovedit a fi pierdere de timp. Nu am vazut niciodata mai multa rigiditate din partea unor oameni care ar trebui sa fie… well… “open minded”. Internetul si in particular marketing-ul online, trece la capitolul “punctate” (l-am facut si pe asta) iar ceea ce se vinde mai departe la client l-ar face sa rada chiar si pe un incepator in marketing-ul online. Un banner care sa faca ceva, sa se miste, totul de dragul artificiului, al jocului si cu evaluare ochiometrica lasata la stiinta si zelul account-ului. Nu o sa-ti vina sa crezi pe cati bani se fac toate astea.

Revenind la paragraful anterior, partea cea mai dificila este ca cei mai multi clienti cer implicare 8h/zi in proiectul lor, iar genul acesta de cereri au tot venit in aceasta perioada. Intr-un final m-am oprit la acest proiect, sper ca cel putin pentru urmatoarele 6 luni.

Revin cu update pe subiect.

Un raport pe 2010, util pentru 2011

GfK Romania a facut public astazi un raport pe 2010 legat de piata de electronice, electrocasnice si IT&C din Romania. La o prima privire pe 2009 si 2010, cred ca nici 2011 nu trebuie privit cu prea mult optimism. Dintr-o analiza sintetica pe principalele categorii reies urmatoarele:
– Categoria telecom a inregistrat o scadere de 30% fiind salvata totusi de cresterea vanzarilor de smartphones. Bineinteles salvata de la o scadere si mai dramatica.
– Categoria “office printing” este si ea in scadere cu 40% fata de Q4 pe 2009.
– Categoria foto (compact) a inregistrat o crestere de 18% in Q4 fata de acelasi trimestru a lui 2009, insa as pune aceasta performanta mai mult pe seama “dealurilor” din retailul traditional si mai putin pe cele din online.
– Categoria IT in general a scazut cu 20%. In mod particular, categoria desktop a reusit sa se stabilizeze dupa ce in ultimii doi ani a tot pierdut teren in fata categoriei notebook. Informatia nu e prezentata in raport ci am facut o corelare cu informatii mai vechi pe care le-am analizat.
– Categoria produselor electrocasnice (mari si mici) inregistreaza cele mai mici scaderi din ultimii doi ani dupa ce vanzarile au facut rapel cu zeci de procente, odata cu prabusirea creditului de consum.

Raportul GfK Temax il puteti vedea aici

O pagina noua

Ma gandeam ca as fi putut sa urmez exemplul articolului lui Marius – New Year Resolution – si sa-mi astern pe blog prioritatile anului, insa ar fi fost probabil cea mai neinspirata modalitate de a va spune ca odata cu noul an, am decis sa-mi urmez propriile planuri. Probabil ca suna putin ingrat sau unii ar spune ca mi-am ales cel mai prost moment sa fac asta… so be it!

Astfel, se incheie o colaborare de mai bine de 4 ani cu Fit Distribution in care am punctat, impreuna cu echipa, realizari dar si greseli, bucurii si ocazional dezamagiri. Tragand linie, pot spune ca cei patru ani petrecuti in industria locala de ecommerce au reprezentat  poate cea mai interesanta pagina din intreaga mea experienta profesionala de pana acum.

Desi sunt putini cei care au timp sa observe acest lucru, industria de ecommerce este poate cea mai spectaculoasa din mediul online romanesc. Este vie, unii respecta regulile altii nu dau doi bani pe ele, unii folosesc strategii de crestere altii strategii kamikaze, insa cu toate aceste este o industrie care creste in timp ce multe altele sufera. Clientii beneficiaza de serviciile si de atentia pe care marii retaileri nu le-au putut pune niciodata impreuna, oricat s-ar da unii cu fundul de pamant. Clientii sunt constienti de valoarea banului lor si nu mai sunt dispusi sa mai accepte ideea “buy and pray” doar pentru ca magazinul din care au cumparat are cateva mii de metri patrati. Au invatat sa deosebeasca imaginea de calitate, sunt constienti ca perceptia nu inseamna realitate si asta incepe sa-i coste foarte scump pe cei care inca aleg sa joace aceasta carte.

Am postat un “thank you note” pentru echipa cu care am lucrat, atat pentru cei alaturi de care am fost in acesti ani cat si pentru cei alaturi de care am petrecut mai putin timp, pentru partenerii remarcabili (nu-i voi enumera aici pentru a nu omite pe cineva) alaturi de care am derulat proiecte importante si nu in ultimul rand pentru oamenii speciali din online de la care am invatat ca o strangere de mana e mai importanta decat un contract.

In ceea ce ma priveste, am pus bazele unei mici afaceri personale. Aici este o prezentare, deocamdata modesta, a serviciilor oferite, insa cu timpul acestea se vor extinde pe masura ce voi descoperi noi resurse si oportunitati in relatia cu clientii. Daca doresti sa-mi oferi un feedback legat de site, cu mare placere.

Ma bucura nespus faptul ca Marius este un sustinator al acestui “plan” personal si asta imi da mai mult curaj pentru viitor. Bineinteles, activitatea pe acest blog nu se incheie aici, din contra. Voi continua sa scriu aici, dar si pe blogul firmei. Voi vorbi ceva mai mult si mai degajat despre retail, marketing, oameni, companii, carti de marketing, experiente trecute sau cele ce vor urma.

Jocul la zero

Am deschis televizorul destul de tarziu, curios sa vad rezultatul dintre Unirea Urziceni si Zenit si am ramas ca la teatru cand am vazut titlul de pe sport punct ro: “Unirea face fata asediului”. “Ce mama dracului!”, mi-am zis, “Astia nu sunt in stare sa bata o echipa cu nume de ceasuri de mana?!”

Aceleasi comentarii malitioase la adresa arbitrajului, aceleasi calcule legate de sansele de calificare (dumnezeule, e primul meci), aceleasi analize si scuze la adresa jucatorilor si nelipsitele comparatii – ei au bani, noi nu. Comentatorii trag linie dupa primul meci. Zero la zero, e bine! Avem sanse!

Abia s-a incheiat campionatul mondial. O lectie despre mentalitati, orgolii si tactici esuate, in care am vazut echipe mari trimise acasa inca din faza grupelor. O lectie despre vointa si dorinta de a invinge, dar noi scoatem creionul si hartia dupa primul meci. Nu am invatat nimic!

Intentia mea nu este sa comentez acest meci ci sa blamez o mentalitate. O ipoteza mai veche care incepe treptat sa devina certitudine. Am senzatia ca in tot ce facem, alegem jocul la zero. Nu vrem sa castigam dar nici sa pierdem. Vrem sa fie “caldut”. O mentalitate care ne trage in jos si de aceea nu vom castiga niciodata. Fie ca vorbim de sport, politica, economie sau orice alt domeniu in care activam.