Mutam vasul…

Din seria articolelor legate de economia de timp. Nu am putut sa inteleg niciodata o practica foarte uzitata, in special de catre marile companii, prin care sedintele zilnice le consuma angajatilor cea mai mare parte a timpului. Personal, le consider ca fiind cea mai elocventa masura a ineficientei si a lipsei de incredere a managerului in propria echipa. In plus, responsabilitatea pentru rezultate devine intrucatva colectiva iar cei mai multi dintre noi am cunoscut deja rezultatul acestei mentalitati.
Incep sedinta la 10.00 si o termin la 12.00. De la 13.00 si pana la 14.00, cei mai multi iau masa, la ora 18.00 majoritatea “rupe usa”. Daca mai punem in calcul timpul petrecut la cafea si tigari, ne apropiem de un dezastru.
Fiecare dintre membrii echipei trebuie sa devina un indicator intr-un proiect, pentru ca atunci cand vine vorba despre timp, absolut orice actiune are un cost. Cu cat iti canalizezi resursele unui proiect (vorbim de cele umane) in actiuni, cu atat mai mult vei avea o masura a eficientei.
De exemplu, putem imprumuta cu succes aceasta practica de la companiile care ofera servicii de programare, unde durata a unui simplu task este inregistrata intr-un soft. In cazul magazinelor online este mult mai simplu, pentru ca majoritatea actiunilor membrilor echipei sunt inregistrate. In ambele situatii vorbim despre un simplu soft care poate face diferenta.
Rapoarte de activitate, memo-uri, ppt-uri sunt “useless”.

Imi vine in minte un banc pe care l-am auzit demult.
Doua pescadoare la o distanta mica unul fata de celalalt. Unul japonez, celalat, rusesc. Japonezul prindea peste de rupea. Rusul, nimic!
La un moment dat, disperat de succesul pescadorului vecin, rusul ii cere o intalnire capitanului japonez pe care il intreaba:

– Bai, Akihiro! Ce faceti voi de prindeti atat de mult peste?

– Pai, cand nu prindem nimic mutam vasul, raspunde japonezul.

– Voi? Cum procedati?

– Noi, facem sedinta!, raspunde rusul.

De sfarsit de an…

Ziele trecute m-am horatat sa fac un lucru pe care il tot amanam de multa vreme: sa-mi fac curatenie in arhiva de carti de vizita. Din pacate, 287 dintre acestea vor zbura la cos.

Daca iau in calcul o medie de 5 minute petrecute cu fiecare dintre cei cu care am schimbat carti de vizita (cu unii am petrecut mai mult timp, cu altii mai putin de un minut) imi reiese ca tocmai am aruncat la cos 24 de ore de intalniri si discutii cu oameni cu care am colaborat sau discutat candva.

Cum vine vorba, “life’s a changing process“.

In spiritul celor de mai sus, iti recomand ca la final de 2010 sa-ti iei un scurt ragaz si sa faci putina curatenie printre hartii, cursuri, emailuri, documente, fisiere. Este un bun prilej sa-ti improspatezi memoria cu lucruri pe care le-ai facut si au dat rezultate, lucruri pe care le-ai facut dar nu ti-au adus nimic sau lucruri pe care le-ai lasat neterminate.

Nu duce cu tine “balast” in anul urmator. Vei avea nevoie sa te misti mai mult si surplusul te incurca sau te ingreuneaza.

Un an nou si bun iti doresc!

Omul cu lopata

Zilele trecute incercam sa gasesc cartea de vizita a unui partener si mi-am dat seama ca aveam nu mai putin de opt carti de vizita ale colegilor lui, insa imi lipsea exact cartea de vizita a omului de care aveam nevoie. Am cautat prin contactele de email, pe Google si pana la urma l-am gasit in copie intr-un alt mesaj, ocazie cu care am realizat un lucru: daca din noua oameni cu care am pierdut cca. 2h in intalnire doar de unul singur aveam nevoie, de ce au participat la intalnire ceilalti opt? Cel mai probabil ar putea fi raspunsul la intrebarea, “de ce pe unii ii prinzi mai tot timpul prin intalniri?” Se fac prezentarile, apoi doi, trei sunt mai activi in discutie si pun intrebari iar ceilalti isi iau cuminti notite. Ce fac cu ele? Sincer, cui ii pasa?!

Nu, nu incerc sa fiu malitios! Incerc sa vad lucrurile pur si simplu prin prisma economiei timpului. Daca iti petreci toata ziua in intalniri inutile, osul la treaba cand il mai pui? Din toata “echipa” cu unul singur vei colabora in final si vei trage cot la cot in noul parteneriat. El va fi “omul cu lopata”. El va fi omul cu care va trebui sa construiesti un pod intre compania ta si a lui, astfel incat sa aduceti valoare clientilor vostri, el va fi omul dispus sa mearga pana in panzele albe sa rezolve orice task minuscul sau, din contra, crucial pentru un parteneriat care chiar conteaza iar in final probabil ca meritul va fi al echipei.

Daca dupa prima intalnire nu iti este foarte clar cu cine vei lucra direct scrie imediat un mesaj catre toti cei cu care te-ai intalnit. Iti va raspunde unul singur. Pastreaza-i la indemana datele de contact, pe restul pune-i frumos intr-un sertar…  doar asa, de protocol, pentru cazul in care vreunul dintre ei reactioneaza latent…

De ce sunt clientii mai buni decat prietenii?

Citeam undeva ca atunci cand afacerea ta este la inceput, cea mai la indemana modalitate de promovare este sa-ti anunti prietenii, sa-i rogi sa te recomande si acesta poate fi un punct important de plecare al afacerii tale. Acum, eu nu stiu dupa ce manual a fost tradus in limba romana acest “how to”, insa daca cunosti pe cineva care a avut succes cu o astfel de practica, inseamna ca acela este un om norocos. Personal, ori de cate ori am incercat sa combin afacerile cu prietenii, s-a sfarsit prost. De ce? Pentru ca singura perspectiva a prietenilor este cea personala. Tu cunosti plusurile si minusurile afacerii tale, ei le cunosc pe ale lor.

Sa fim realisti, facem servicii prietenilor gandindu-ne ca vom avea vreodata nevoie la randul nostru si cateodata, ca sa ne punem bine cu D-zeu. In final, nu e nimic mai mult aici decat un schimb…

Continue reading

Cat costa o intalnire?

Cu ceva timp in urma, conduceam departamentul de marketing al unei companii in care activitatea era destul de intensa, proiectele se derulau pe banda iar termenele de executie erau demne de cartea recordurilor. Desi lucram deja de o perioada buna de timp cu diversi furnizori de servicii publicitare, intotdeauna se gaseau altii noi care promiteau preturi mai mici, calitate mai mare si alte povesti pe care insistau sa ti le spuna in fiecare zi.

Furnizorii cu care lucram, aveau deja o reputatie pe piata si se sincronizau bine cu ritmul nostru de lucru, pe cand ceilalti, apareau si dispareau zilnic. In plus, calitatea lucrarilor lor se dovedea pana la urma a fi mult inferioara, comunicarea se derula greu, adica exact pe dos.

Incercam sa scap de acest stres zilnic pasandu-i elegant.

Intr-o zi am cedat invitatiei unuia si am fost de acord sa stabilim o intalnire. Il amanasem destul de mult si nu stiam ce scuza sa mai folosesc. Tipul a venit cu mana goala, fara nici un material de prezentare, mi-a intins o carte de vizita modificata cu pixul si a inceput sa vorbeasca foarte dezinvolt in timp ce rula intre degete, ca pe o tigara, cartea mea de vizita. Era foarte documentat, stia destul de multe despre industrie, dar nu povestea nimic despre afacerea lui. La sfarsit ma intreaba: “Ia zi? Cum facem sa colaboram si noi?”

Continue reading