Impresii de vacanta

DelphiniaNu am niciodata asteptari exagerate atunci cand merg in vacanta in strainatate. Tot ce stiu este ca muncesc pe rupte un an de zile si am la dispozitie doar o saptamana in care ma pot bucura de vacanta. Despre toate povestile legate de cum sunt tratati romanii si mai ales ce parere au strainii despre turistii romani, va spun sincer, nici macar nu am rabdare sa le ascult. Atata vreme cata platesc pentru niste servicii, doresc sa primesc ceea ce platesc. Fara alte pretentii, fara interpretari… OK, cu interpretari.

Nu stiu cum dracu’ mi se intampla ca aleg mereu extremele.
Cu doi ani in urma, in Spania, am ales un hotel in care nu reuseai sa pui geana pe geana nici cu dopuri in urechi. Tot felul de indivizi dadeau petreceri in balcon pana pe la sase dimineata, urland odata la cateva minute tot felul de indemnuri de ultrasi, pe care doar ei le intelegeau. Nemti, francezi, italieni, nordici scoteau din ei tot ce invatasera mai bun pe stadioane sau D-zeu stie pe unde. Asa ca, dupa o saptamana de vacanta, eram in urma rau de tot cu somnul. Serviciile, personalul, mancarea – totul la superlativ, insa de zgomot nu am scapat.
Anul trecut, in Grecia, am ales un resort (Delfinia) unde limba locala era germana si era plin de pensionari. Avantajul era ca gradina mediteraneana din jurul hotelului si faptul ca babalacii se culcau devreme se armonizau perfect intr-o liniste deplina.
In cele 7 zile petrecute acolo, personalul hotelului mi s-a parut absent, cu exceptia a doua “acrituri” de la receptia hotelului, pe care nu prea aveai cum sa nu le remarci. Erau tot timpul preocupate cu altceva. De exemplu, inchirierea unei masini a durat o ora, fara sa primim vreo explicatie. De cate ori trebuia sa le cer ceva, ma incerca acelasi sentiment din fata ghiseului “Taxe si impozite”.

Va spun sincer ca, atunci cand sunt in vacanta, creierul meu intra in pauza. Sunt atat de “zen” incat ma mir cum de reusesc sa traversez strada fara sa ma loveasca vreo masina. Odata mi-am pierdut portofelul cu bani in el, noroc cu Ana (sotia mea), care a vazut momentul si l-a recuperat.
Evident, check out, transfer, avion – trebuie sa ma traga cineva de maneca si sa-mi reaminteasca cu o zi inainte. Acela e momentul in care ma activez si daca mi se spune, “Maine la 12.00 fix!”, la fara zece sunt deja acolo.
La Delfinia, insa, cele doua “acrituri” au un mod simplu de a-ti aminti ora de plecare: iti blocheaza accesul in camera.
Am incercat sa inteleg ce se intamplase, insa am primit o portie zdravana de dojana, plus o prosteala in fata cum ca mi s-ar fi comunicat cu o zi inainte…

Am eliberat camera si ne-am asezat pe o canapea in apropierea receptiei. Dupa cateva minute, un neamt nervos le ravasea acriturilor pliantele cu lovituri de palma in pupitrul receptiei in timp ce urla cat il tineau puterile. Patise exact ca si mine. Se lovise de modalitatea “inedita” prin care fusese anuntat “cu o zi inainte” ca trebuie sa elibereze camera. Din atitudinea suverana, cele doua au trecut repede la scuze. “Astia si cand se cearta sunt eficienti”, mi-am spus privind amuzat la portia de smerenie pe care i-o serveau acriturile neamtului.

2 thoughts on “Impresii de vacanta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nu sunt robot * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.