Don’t get scroogled! zise lupul

O campanie pe care Microsoft o deruleaza impotriva Google si pe care unele publicatii din Romania o considera amuzanta. De fapt, ma intreb, de ce ar fi amuzanta?
Pentru cei mai putin familiarizati cu genul acesta de strategie, iata cum functioneaza in cazul de fata:

1. Lansez un produs/ serviciu asemanator cu cel al liderului din acel segment;
2. Din motive evidente, il fac la inceput ceva mai flexibil si mai putin intruziv decat al competitiei, desi scopul este cam acelasi. E doar o chestiune de timp si multi bani bagati in marketing pana ce imi voi putea permite practici asemanatoare;
3. Atac liderul printr-o anti-campanie prin care arat clientilor minusurile si problemele utilizarii serviciilor acestuia. Daca liderul imi raspunde cu o alta campanie, atunci zarurile sunt aruncate si totul va genera o lupta mediatica din care voi avea doar de castigat. De asemenea, daca liderul incearca sa “arunce batista pe tambal” rezolvandu-si problemele, ies in fata si le spun clientilor ca datorita mie ei pot folosi servicii mai bune, deci de ce nu ar folosi serviciile mele. Continue reading Don’t get scroogled! zise lupul

Suma sacrificiilor

M-am asezat pe canapeaua din hol si am incercat sa ma fac comod. Trecusem de doua interviuri cu agentia de recrutare si acesta urma sa fie ultimul. Ma domina un usor sentiment de presiune. Ma gandeam ca in lipsa mea email-urile curgeau iar timpul trecea in defavoarea mea. Aveam sa petrec multe ore peste program ca sa pot recupera timpul petrecut cu interviurile.

Ridic privirea si incep sa ma familarizez cu incaperea. Din zona in care ma aflu, se poate vedea un open space in care lucreaza, separati de tabliile birourilor, aproximativ 20 de oameni. Nu se aude decat zgomotul tastelor. Nimeni nu vorbeste cu nimeni. Din cand in cand isi face aparitia cate un tip in camasa alba, cu manecile suflecate asteptand rabdator sa-si ia foile din imprimanta. Pare a fi un manager. Unii nu-l observa, altii il privesc scurt cu coada ochiului si isi vad de treaba in continuare. Continue reading Suma sacrificiilor

Pastila de inspiratie

Prizonierul din ManhattanPe la finele anului trecut am reusit sa ajung la teatru (dupa mai bine de un an), multumita Mirelei (o fosta colega), care de cand s-a angajat la ArCub, imi trimite cu consecventa “highlight-urile” stagiunii si imi face sumarul pieselor lasand partea de final in suspans, ca o veritabila PR-ista.

Pentru cei mai curiosi, “Prizonierul din Manhattan“, se numeste piesa si se va juca din nou pe 21 februarie.

Aproape ca uitasem cat de important este teatrul, este ceea ce unii numesc: “hrana pentru suflet”. Pentru mine insa, functioneaza altfel. Ma inspira.
Nu, nu te gandi ca cineva de pe scena sau tema spectacolului imi da vreo idee despre cum sa-mi rezov problemele sau despre cum sa fac mai mult pentru clientii mei. Imi ofera ragazul necesar pentru detasare si introspectie, pentru ca apoi sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva. Pur si simplu, dupa un timp, pun mana pe un pix si o hartie si incep sa insir idei care imi vin in minte. Un efect cu care nu prea ma intalnesc atunci cand am de rezolvat o suta de probleme pe zi, zile la rand.

Sigur, teatrul este una dintre aceste “pastile de inspiratie”, pe langa carti, filme sau chiar site-uri/ bloguri de calitate. Probabil ca le vom cauta pe cele mai la indemana. Nu e rau, insa fara teatru este ca si cand ti-ai duce la SPA…  fara sauna.

Continut pe care (ar trebui sa) nu-l vrea nimeni

Madama MarisaAproape in fiecare dimineata arunc o privire pe cateva site-uri de stiri si pe cateva bloguri. Este o portie de 30 de minute de informatii la care adaug o supradoza de cofeina. De cele mai multe ori ma opresc asupra comentariilor si nu stiu de ce d-zeu fac asta pentru ca cele mai multe comentarii fac nota discordanta cu tonul, importanta si chiar cu subiectul articolului.  Editorii acestor publicatii, din negijenta, prostie sau de dragul senzationalului, le lasa la liber. Nici nu isi dau seama cat rau fac. Este ca si cand ai lasa intrarea libera ultrasilor la un spectacol de balet.

Unii i-ar spune simplu, “prostitutie“.

Am observat un comportament tipic de comentator “profesionist”, aproape omniprezent pe site-urile de stiri.
In primul rand, trebuie sa scrii agramat, prima propozitie sa nu aiba legatura cu a doua, din comentariu sa nu lipseasca cuvinte ca : “fura”, “hoti”, “traim in Romania”, “esti un fraier, noroc ca ai spate”, “il pupi in cur pe cutare” si alte derivatii din cele mentionate. Unii scriu cu atata ura, incat iti poti da seama din prima ca sunt la un pas de alienare.
Din cand in cand, din desisul opiniilor neanderthaliene apare comentariul unui om care s-a intalnit cu scoala, cu buna crestere si care vine cu o opinie (pro sau contra) trecuta prin filtrul gandirii, insa comentariul este repede urmat de cele ale pleiadei de hulitori.

Comentariile cititorilor sunt importante. Cateodata reusesc sa fie mai relevante decat argumentele proprietarului articolului si daca ai doar doua comentarii de calitate, so be it. Accepta-le si aproba-le pe acestea. Vor urma altele de aceeasi calitate. Cititorii care au ceva de spus nu se vor amesteca decat cu cei ca ei, altfel vor anticipa ridicolul de a fi facuti albie de porci si nu vor participa la discutie. Continutul rezultat din aceasta selectie va fi mult mai bun pentru audienta site-ului si pentru motoarele de cautare.

Cei mai titrati bloggeri aplica demult aceasta practica si este poate unul dintre motivele pentru care autoritatea lor tot creste. Pur si simplu invata odata cu si de la cititorii lor.

Nota bene. Daca am fost prea evaziv, arunca o privire peste comentariile acestui articol.

 

De la retailer de referinta la retailer in suferinta – Comet.co.uk

Se pare ca nici macar o experienta de aproape 80 de ani in retail nu a fost o garantie a continuitatii pentru Comet. Il descoperisem inca de pe vremea cand lucram la Flanco si multe dintre serviciile pe care le oferea, le-am luat ca referinta la vremea respectiva. In timp, se pare ca lucrurile s-au degradat fapt care a contribuit intr-o anumita masura la decaderea retailerului britanic. Mai multe stiri, aici si aici.

O zi obisnuita

Niciodata nu am vazut nimic special in propriile zile de nastere, am oferit un suc si un fursec si am trecut mai departe. Am toata stima pentru cei ce reusesc sa-si transforme ziua de nastere in cea mai frumoasa sarbatoare din an. Personal sunt mai putin creativ, am incercat de cateva ori, dar nu mi-a iesit. Vorba unui prieten: “Tu adu bautura ca ne ocupam noi!”

Desi mai sunt cateva zile pana ce voi implini 39 de ani, cea mai frumoasa surpriza a venit astazi de la cea mai frumoasa echipa. O echipa mica dar entuziasta formata din oameni cu un puternic simt al datoriei si care nu se plang niciodata de munca, desi nu pot spune ca am reusit sa le ofer cele mai bune conditii. Asadar, multumesc frumos pentru roll up: Adina, Petru, Maya, Madalina, Mirela, Diana, Marius A, George, Eugen, Alina, Lucian, Marius B, Aurel.

Nota bene. Ca sa se confirme ca aceasta este o zi a surprizelor, am aflat cu stupoare ca am fost numit administrator al Adevarul Holding. Bineinteles ca este o eroare. Doar ca lamurire, sunt administrator si director al SC AdevarulShop SRL, entitate juridica separata.

Este OK. Erori se intampla chiar si la case mai mari si personal raman acelasi cititor fidel al DailyBusiness.ro, Forbes si ZF.

LE – Daily Business a corectat articolul. Multumesc pentru proptitudine.