Platesti, deci esti de vina.

roadStii plicurile acelea cu dreptunghi negru pe care ANAF-ul se incapataneaza sa ti le trimita indiferent daca ti-ai platit sa nu taxele? Nu ai cum sa nu le stii! Macar o data in viata ai primit unul iar daca ai un SRL, acele plicuri vor fi garantia faptului ca existi.

Uite asa am luat la cunostinta ca datorez statului suma de 19 lei dintr-o diferenta de TVA, care in mai putin de 24 de ore s-a facut 219 lei din cauza ca, asa cum am aflat la ghiseu, s-a mai adaugat o amenda pentru rovinieta. “Asta e!”, mi-am zis, “Neatentia se plateste”. Drept sa-ti spun, imi era cam greu sa dovedesc daca am sau nu dreptate, pentru ca nu tin acele bonuri tiparite cu cerneala simpatica, deci oricum as lua-o, eram de vina. Am platit si am plecat.

Au trecut patru ani de la aceasta intamplare. Alt plic, de data aceasta A4 (fara chenar) si destul de gros, in care un cabinet de recuperari ma anunta ca ii datorez suma de 690 lei, reprezentand penalitati datorate CNADNR-ului plus cheltuieli de judecata. Practic, un intreg complet de judecata se intrunise si stabilise ca ma fac vinovat de incalcarea legii. Sentinta se pronuntase in lipsa mea, pentru ca evident, nu aveau cum sa ma gaseasca.

Am sunat la numarul de pe instiintare si am aflat ce se intamplase, nu inainte ca domnisoara de la capatul firului sa-mi reproseze ca sunt vinovat si pe deasupra, nici nu m-am deranjat sa citesc legea. Apoi am aflat ca procesul verbal intocmit de Dl. Agent si in care era mentionat si un martor care imi vazuse masina gonind departe de “locul crimei”, continea o anexa in care era o penalitate de 20 Euro, pe care trebuia sa o achit direct catre CNADNR. Cum nu vazusem niciodata acel proces verbal iar plata catre ANAF era cumva garantia ca imi incheiasem socotelile, cine sa vada, cine sa stie?
CNADR-ul considerase ca nu merita deranjul trimiterii unei notificari catre mine ci ca e mai simplu sa ma dea in judecata, plata amenzii fiind dovada clara ca nu eram suficient de receptiv la modalitatea asta de comunicare.

Ca sa nu o mai lungesc, am dat in judecata CNADNR-ul iar din nota lor de intampinare am aflat lucruri pe care nici macar eu nu le stiam despre mine: ca nu sunt de buna credinta, ca am incercat sa ma sustrag… ce sa mai vorbim! Aveam sentimentul ca poza mea tip pasaport ar fi trebuit sa fie in dosarul cu recidivisti sau cu cei cautati de Politie.

Am castigat procesul, apoi CNADNR-ul a cerut ca eu sa respect “practica comerciala” si sa ii trimit o notificare de plata, asa cum este normal, adica exact ce compania nu facuse. Evident, nu i-a dat curs, pentru ca legea e nedreapta cateodata si apara oameni de teapa mea.

Your email address will not be published. Required fields are marked *