Reversul aspirantului la locul 1

Nu cred ca a existat companie pentru care sa lucrez si sa nu fiu intrebat: “voi pe ce loc sunteti?”. Fie ca lucram in retail sau in publicitate, aceeasi intrebare ma lovea aproape la fiecare intalnire. A fost o vreme cand presiunea de a fi numarul unu era atat de mare incat vedeam doar inainte si nu prea ne interesa ce lasam in urma. Actiunile de marketing erau setate doar pe directia inainte. Wrong way!

Ma uit acum in jur si imi dau seama ca majoritatea afacerilor care sufera sunt cele care si-au dorit mai mult, nu cele care si-au dorit mai bine. Din pacate acesta nu este doar un simptom al retailului, insa aici este cel mai vizibil. Frenezia cu care s-au deschis banci sau farmacii este incredibila. Frenezia cu care retailerii offline de electrocasnice, de exemplu, au deschis magazine pe suprafete de sute de metri patrati in orase de doar 40,000 de locuitori – majoritatea lor depinzand de job-ul la un combinat din apropiere – este de asemenea un indicator al acestei obsesii. Costul rezultat din hranirea acestui orgoliu este mult prea mare si devine si mai mare atunci cand simti ca te apropii de numarul unu.

Atunci cand vanezi locul unu, mai toate investitiile le faci cu fata catre competitie, nu catre clienti. Marketing, magazine, personal, masini de companie, totul trebuie sa fie mai mult cu cel putin 1 decat ceilalti.

Furnizorii vor face coada la usa ta si vor pleca fericiti de la intalnirile cu tine, clientii vor face coada la usa magazinelor tale si vor pleca dezamagiti in cea mai mare parte. Pe termen scurt impresia va fi ca ai dat lovitura si vei fi satisfacut.

La mare distanta de tine se va afla intotdeauna un competitor mic, care nu spune nimic la prima vedere, insa satisfactia lui cea mai mare se masoara in numarul de clienti care se intorc la magazin, fie si pentru o discutie, sau atunci cand un necunoscut va pasi in magazin spunand: “Un prieten mi-a spus ca…”.

Poate ca ti se pare un cliseu ce am scris mai sus, insa este suficient sa arunci o privire in peisajul romanesc de business si iti vei dai seama ca cei mai multi joaca rolul aspirantului.

Nota bene. Discutam intr-una din zile cu un vechi prieten care imi spunea: “Seful este foarte suparat. S-a intalnit cu un competitor, care nu intamplator ii este si prieten, si au pus cifrele pe masa. Noi am vandut anul trecut de 10 mil. Euro si nu am castigat nimic. A fost un an nebun si am alergat cu totii ca disperatii. Ei au vandut de 3 mil. Euro si au ramas cu un profit net de 100.000 Euro…”

Your email address will not be published. Required fields are marked *