Madalin Durca 2 November 2009
Zilele trecute incercam sa gasesc cartea de vizita a unui partener si mi-am dat seama ca aveam nu mai putin de opt carti de vizita ale colegilor lui, insa imi lipsea exact cartea de vizita a omului de care aveam nevoie. Am cautat prin contactele de email, pe Google si pana la urma l-am gasit in copie intr-un alt mesaj, ocazie cu care am realizat un lucru: daca din noua oameni cu care am pierdut cca. 2h in intalnire doar de unul singur aveam nevoie, de ce au participat la intalnire ceilalti opt? Cel mai probabil ar putea fi raspunsul la intrebarea, “de ce pe unii ii prinzi mai tot timpul prin intalniri?” Se fac prezentarile, apoi doi, trei sunt mai activi in discutie si pun intrebari iar ceilalti isi iau cuminti notite. Ce fac cu ele? Sincer, cui ii pasa?!
Nu, nu incerc sa fiu malitios! Incerc sa vad lucrurile pur si simplu prin prisma economiei timpului. Daca iti petreci toata ziua in intalniri inutile, osul la treaba cand il mai pui? Din toata “echipa” cu unul singur vei colabora in final si vei trage cot la cot in noul parteneriat. El va fi “omul cu lopata”. El va fi omul cu care va trebui sa construiesti un pod intre compania ta si a lui, astfel incat sa aduceti valoare clientilor vostri, el va fi omul dispus sa mearga pana in panzele albe sa rezolve orice task minuscul sau, din contra, crucial pentru un parteneriat care chiar conteaza iar in final probabil ca meritul va fi al echipei.
Daca dupa prima intalnire nu iti este foarte clar cu cine vei lucra direct scrie imediat un mesaj catre toti cei cu care te-ai intalnit. Iti va raspunde unul singur. Pastreaza-i la indemana datele de contact, pe restul pune-i frumos intr-un sertar… doar asa, de protocol, pentru cazul in care vreunul dintre ei reactioneaza latent…
Madalin Durca 24 July 2009
Spuneam intr-o editie anterioara ca voi vorbi despre afaceri pe care consider ca merita sa fie supuse atentiei. Dupa Zaza Pizza, iata ca avem si un prim exemplu din industria hoteliera autohtona. Desi pare greu de crezut, ei bine exista si asa ceva.
Pensiunea Tamina este situata in Predeal, vizavi de Hotel Orizont, pe drumul ce duce catre Trei Brazi.
Inca de la intrare vei fi intampinat(a) cu un zambet larg de catre un angajat al pensiunii si de cele mai multe ori chiar de insasi proprietarul pensiunii (Dl. Negulescu). Poate ca “zambet larg” suna a cliseu, insa din pacate nu gasesc cea mai buna descriere a unui om care se bucura ca te vede.
Este una dintre acele mici afaceri de familie in care antreprenorii pun pasiune inainte de toate, iar asta se regaseste de la nivel macro si pana la detalii. De la dormitorul camerei in care poti da o tura cu bicicleta, o baie incapatoare, bine accesorizata si incredibil de curata, pana la spatii in care te poti delecta cu o cafea, poti lua masa sau poti face un gratar in aer liber, ajutat chiar de personalul pensiunii in cazul in care esti afon la aprinsul gratarului… asa ca mine. Peste toate acestea, un vin bun din partea casei (din recolta proprie – din Focsani) este o adevarata delectare in serile reci de la munte. Prima sticla de vin am primit-o intr-un hotel in Taivan, pe a doua chiar aici, la Tamina.
Cum weekend-ul este aproape si sunt sigur ca vor mai fi multe weekend-uri de petrecut vara aceasta, sper sa consideri utila aceasta recomandare.
Madalin Durca 26 September 2008
Scurta istorie. Se spune ca aceasta expresie a aparut undeva in perioada interbelica. O perioada in care retailul era format din cizmarii, croitorii, bacanii, carciumi, frizerii etc, mici pravalii insirate de-a lungul bulevardelor in care micii comercianti faceau tot posibilul sa-si multumeasca clientii. “Clientul nostru, stapanul nostru” nu era doar o zicala ci era chiar filozofia acestor afaceri. Maiestria, curtoazia si obedienta erau “calitatile” pe care trebuiau sa le afiseze patronii si angajatii lor pentru a-si satisface clientii. Fiecare dintre acesti mici comercianti se foloseau de orice ocazie pentru a stabili o relatie cu clientii, astfel incat acestia sa revina in magazinul lor mai des. Peisajul s-a schimbat cu totul de atunci, insa expresia “clientul nostru, stapanul nostru”, nu se stie cum, a ramas.
Transformarea retail-ului. Retailul modern inseamna intrucatva rezolvarea problemelor de unul singur. Este bazat pe oferta larga de produse si pe oferte de pret atractive. “Platiti cash sau cu cardul?”, va fi ultimul schimb de cuvinte pe care il vei avea inainte de a parasi magazinul impingand un cos plin de produse pe care ti le-ai ales singur.
Clientii nu mai merg astazi la cizmar sa repare un toc (problema) ci merg la primul magazin, eventual cu autoservire, isi aleg o pereche de incaltari iar cea veche zboara direct la gunoi (solutia). Insa atunci cand lucrurile nu merg cum trebuie in tot acest proces cineva isi aminteste de “clientul nostru, stapanul nostru”. Continue Reading »
Madalin Durca 16 July 2008
Am deschis o noua categorie in care voi vorbi despre carti de afaceri. Nu sunt un cititor constant, pentru ca nu prea am timp, insa imi aleg cu grija cartile pe care urmeaza sa le citesc si imi permit luxul de a fi sau a nu fi de acord cu autorul. Nu vreau sa par lipsit de modestie, insa in cateva minute imi fac o idee daca cartea merita sau nu citita.
Am gasit aceasta carte pe raftul unui supermarket si mi s-a parut interesanta. O carte foarte “lejera” cu care merita sa-ti omori timpul ori de cate ori trebuie sa astepti undeva sau chiar poti citi cate un capitol, zilnic, la cafeaua de dimineata. Iti recomand cu caldura aceasta activitate in locul rosului unghiilor sau privitul pe pereti atunci cand ai de asteptat pe undeva. Timpul trece mult mai lejer si nu trece degeaba. Continue Reading »
Madalin Durca 22 February 2008
Cu ceva timp in urma, conduceam departamentul de marketing al unei companii in care activitatea era destul de intensa, proiectele se derulau pe banda iar termenele de executie erau demne de cartea recordurilor. Desi lucram deja de o perioada buna de timp cu diversi furnizori de servicii publicitare, intotdeauna se gaseau altii noi care promiteau preturi mai mici, calitate mai mare si alte povesti pe care insistau sa ti le spuna in fiecare zi.
Furnizorii cu care lucram, aveau deja o reputatie pe piata si se sincronizau bine cu ritmul nostru de lucru, pe cand ceilalti, apareau si dispareau zilnic. In plus, calitatea lucrarilor lor se dovedea pana la urma a fi mult inferioara, comunicarea se derula greu, adica exact pe dos.
Incercam sa scap de acest stres zilnic pasandu-i elegant.
Intr-o zi am cedat invitatiei unuia si am fost de acord sa stabilim o intalnire. Il amanasem destul de mult si nu stiam ce scuza sa mai folosesc. Tipul a venit cu mana goala, fara nici un material de prezentare, mi-a intins o carte de vizita modificata cu pixul si a inceput sa vorbeasca foarte dezinvolt in timp ce rula intre degete, ca pe o tigara, cartea mea de vizita. Era foarte documentat, stia destul de multe despre industrie, dar nu povestea nimic despre afacerea lui. La sfarsit ma intreaba: “Ia zi? Cum facem sa colaboram si noi?”
Continue Reading »